RALUCA MIHĂILĂ

    Armorteala unghiei, a degetului, a palmei, a incheieturii, a mainii, a cotului, a venelor, a mainii, a bratului, a partii corporale drepte, a claviculei, a gatului, a barbiei, a buzelor, a nasului, a ochilor, a fruntii, a tamplelor, a partii corporale stangi, a mijlocului, a soldurilor, a tuturor incheieturilor, a picioarelor, a degetelor, a unghiilor, a partilor corporale...amorteala noptii. Si zvacnirile zonei intercostale stangi.    

    Ironia sortii, domnule! Nimic nu este intamplator...    Ajung la birou, gata pentru o noua zi (pe care oricum nu mi-o doream foarte tare fiind vorba de luni - apropo, cine stie cum se face sa treci direct la ziua de marti il rog sa ma lumineze si pe mine) . Suna telefonul, raspund si iata cum decurge discutia : -Buna dimineata, sunt de la firma Bla Bla SRL, ma scuzati ca va deranjez. Va contactam pentru un studiu de piata referitor la vacantele anterioare. - Nu ma deranjati. Spuneti va rog. - As dori sa va intreb daca sunteti casatorita. - Nu. - Aveti un partener de viata? - Nu. - A, studiul se refera doar la persoanele care au un partener de viata sau sunt casatorite. Ma scuzati de deranj si va multumim pentru timpul dvs.     S-a intrerupt conversatia inainte de a o intreba pe individa cu voce draguta daca nu are totusi un studiu si pentru cei care nu raspund "da" la cele doua intrebari (decisive, intr-ade...

    Decizii sunt doar hotararile fara drept de apel luate la timp. Daca nu se poate, din toate motivele posibile, nu se mai numesc decizii, ne amagim crezand asta din dorinta de a considera ca totusi avem fraiele in mana chiar si mai tarziu.      Ce se intampla ulterior evitarii, renuntarii sau tergiversarii parcurgerii unui traseu dorit (chiar atunci, in momentul in care a incoltit gandul) in detrimentul altuia se numeste doar descurcarea cu consecintele amanarii.     Este adevarat ca uneori consecintele indeciziei se pliaza mai bine pe cine suntem de fapt sau ce presupune viata noastra decat ar fi facut-o rezultatul deciziilor. Pentru ca pentru unii astrele pot fi favorabile :). Dar asta nu ar trebui sa fie de natura sa justifice alocarea (prin inactiune a) resurselor individuale in directii pe care pana la urma viata ni le ofera ca ceva dat drept "Na, de-aci!"     Inclinatia marginala spre decizie (imd) s-ar defini drept ...

    Unde nu e curaj e frica. Unde nu e frica e curaj. Unde nu e nici nici, e firesc indiferent. Forma manifesta opusa cea mai urata a celor trei si care aduce inima in stadiul de metastaza este tupeul.     Dau - doar azi - la schimb curaj. Oare mai sunt ofertanti? Intreb pentru ca daca ar mai fi ar scadea pretul si ar deveni mai accesibil fricosilor, acum, in vremuri de criza :) .     Tupeul nu este de vanzare pentru ca cei ce-l au isi inactiveaza multe sfere cerebrale responsabile cu manifestarile decente.      Indiferentul firesc nu este nici el de vanzare din lipsa de interes si pentru ca oricum nu intelege notiunea de valoare.     Proportia de sentimente si emotii variaza zilnic. Sau ar trebui. Astfel ca o consolare pentru frica de azi ar fi ca poate maine va fi inlocuita. Nu trebuie sa dispara de tot pentru ca asta ar insemna sa nu mai avem busola. Ar fi ca si cum nu am mai simti durerea. Cea care este ajut...

Viata intr-un oras mare nu lasa loc de cer senin, stele si luna. Pur si simplu le absoarbe in poluare. Asa ca le caut degeaba. Dar continui. Vreau sa stie ca le caut. Este induiosator sa stii ca ai fost / esti cautat. Te ambitioneaza. Daca esti normal :)

     Amestecurile au in general drept scop sa corijeze anumite proprietati ale unei materii sau sa modifice valoarea de achizitie.     Problemele de amestec sunt de doua feluri: cunoscand cantitatile si valorile unor marfuri, sa se determine valoarea lor medie dupa amestec (valoarea de achizitie medie) Pretul mediu = (Aa+A1a1+A2a2...) / (A+A1+A2...) unde A A1, A2 sunt cantitatile care se amesteca         a, a1, a2 sunt valorile de achizitie sa se determine cantitatile diferitelor marfuri care trebuie sa intre intr-un amestec dat, cunoscand valoarea fiecarei marfi si valoarea medie a amestecului (proportia amestecului). α = valoarea medie a amestecului a1, a2 = valorile partiale ale cantitatilor care se amesteca  A = cantitatea totala a amestecului A1, A2 = cantitatile care se amesteca din fiecare fel A1/ A2 = (α - a1)/ (a2-α) Cum A1+A2=A (cunoscut) avem : (A1+A2) / A2 =  (a2-a1)/ (a2-α) = A/A2 d...

Frumosul are nuante, este subiectiv si a devenit o chestiune de gust. Sau poate din fericire? Naste trieri?

    Generatia secolului XXI este invadata de ghiduri, compendii, fituici sau volume uriase de "cum sa...". Toata lumea ne consiliaza. Toti le stiu pe toate si prostimea cumpara orice. Cum sa vindem orice oricui, cum sa cumperi inteligent, cum sa mananci sanatos, cum sa nu mai mananci nimic pentru ca oriunde te uiti este boala, cum sa asculti muzica pentru a-ti obloji ba sufletul, ba plantele din apartament, cum sa iei pastile - una dimineata pe stomacul gol pentru efectul X si una dupa-masa pentru efectul opus , cum sa inveti engleza, germana, swahili sau mandarina cu tupeu in doar doua zile, cum sa bei o groaza de litri de apa zilnic, cum sa interpretezi stirile TV pentru ca manipularea este la mare pret, cum sa manipulezi chiar tu, cum sa nu exagerezi cu zahar sare sau alcool, cum sa mergi la medic, cum sa interpretezi fiecare E si sa nu te atingi de cele cancerigene, cum sa fii fericit, ce sa faci daca nu esti bogat si vrei avere peste noapte, cum sa iti ...

Gasit suflet. Loveste ca piciorusele unui bebelus gata sa intre in lume : doar uneori (la stimuli, deseori), neasteptat, cu zvacniri profunde si lasa urme de nisip pe abdomenul mamei. Gasit inima. Tresare. Sta bine pazita. De suflet. Gasit sentimente. Zburda aiurea o viata intreaga dar toate revin la matca in final. Nu se ratacesc niciodata. Gasit nevroze. Scurtcircuiteaza sentimentele si le bezmeticeste.  Gasit sinapse. Abia se disting, dar rolul lor este unul onorabil. Gasit circumvolutiuni. Caramizi succedate consecvent. Gasit timp. Pentru orice. Este din belsug, trebuie doar dramuit. Pierdut cap. Se poate pierde capul? Si unde se duce capul cand se pierde? In conul de umbra al sufletului? Pentru ca daca da, atunci este in siguranta acolo, in unghiul mort. Daca nu, nu.

                                         Citind o stire de azi (care oricum ma contraria) mi-a atras atentia link-ul catre acest site  promovat prin: „Celebreaza relatia voastra cu aceasta raza de soare sub forma unui buchet minunat! Arata-i cat de mult o indragesti oferindu-i acest aranjament special de miniroze portocalii!” . Bleahhh!     Ca si cum ai sfatui pe cineva „ia-i un ficus, cica face minuni pentru deprimati!”     Acordam (sau tindem sa o facem) o mult prea mare incarcatura florilor cand este vorba de a cere scuze, de a ne arata parerile de rau, de a ne detasa de greselile facute prin surogate (frumoase, e adevarat) de natura sa aline suferinta provocata pe principiul "Acest medicament nu are nevoie de prescriptie medicala. Daca apar manifes...

    Noi, romanii, suntem, dupa cum bine spune Ana Blandiana intr-un eseu despre bascalie, "profund complexati, dar nu numai pentru ca ii simtim pe ceilalti superiori, ci si pentru ca ne simtim - in acelasi timp si cu aceeeasi intensitate - noi superiori lor". Iata paradoxala noastra fiinta. Ridicam mandri barbia pentru a spune ca, de fapt, suntem oricum prea mici. E ceva masochist in noi. Ne place sa ne autoflagelam. Dar o facem plini de exhibitionism. Vrem sa fim priviti si compatimiti, fiindca nu ne consideram doar mici si chinuiti, ci si superiori in suferinta noastra. Cand prindem in fata microfonului un strain celebru, incercam sa-i smulgem cuvinte de lauda despre tara noastra. Ce stiti despre Romania? Va place in Romania?, cam acestea sunt intrebarile pe care le repetam obsedant si ridicol, in ciuda faptului ca in particular nu ne sfiim sa injuram "tara de rahat" in care traim. E vorba, insa, de nevoia de a fi mangaiati pe crestetul de "suferinzi except...

    Consider ca (nevoia de) lacrimi ar trebui sa fie prima pe lista in lantul necesitatilor fiziologice pozitionate de Maslow la baza piramidei . Ar trebui sa fie inaintea setei, a foamei etc.     Si tot ea (nevoia de lacrimi) ar trebui sa constituie o piramida intoarsa pentru fiecare din celelalte nivele. Astfel ca in lipsa putintei de a satisface vreuna din nevoile "superioare", sa consideram lacrimile drept panaceu. Nu avem parte de respect din partea celorlalti? Nu ne simtim protejati, ba chiar suntem prea expusi celorlalti? Avem impresia ca nu suntem acceptati in grupurile in care am dori sa fim? Nu ne consideram realizati si chiar avem impresia ca suntem degeaba? Haideti sa plangem. Chiar gasesc total nepotrivit sa nu se propuna nici o solutie nevoilor mereu in crestere, mereu sugatoare de energie fizica si emotionala, mereu acaparatoare. Nepotrivit! Asa ca de ce sa nu ne descarcam din cand in cand? De acord, are si sacul de box rolul lui cateodata, ...

    Inseamna oare compromisul (facut in numele a ceva considerat bun, pozitiv, de durata) anularea sau inhibarea voita si consimtita a propriei personalitati?     Poate ca nu, dar cu siguranta exista un moment incepand cu care nu inseamna altceva decat acest lucru.     Sa fim deci putin, macar din cand in cand, cat sa nu doara prea rau, de plastilina...altfel murim cu orgoliul in jurul gatului, convinsi ca existam pentru a imparti dreptatea in lume. Si (acum foarte serios) nu este nimic mai frustrant decat sa nu ai cui sa ii spui cat de destept te crezi...     :D

    Incerc un exercitiu de imaginatie.     Si ma gandesc in ce fel ar arata lumea de azi daca expon-entele/atele sexului frumos ar trai separat de reprezentantii sexului tare. Respectiv daca ar avea fiecare dintre cele doua categorii arealul lor de manifestare, la adapost de privirile celorlalti.     Ce ma inspira in acest exercitiu mental sunt domnisoarele si domnisorii pe care nu pot sa nu ii contemplu zilnic in mirobolanta lor expunere publica (vestimentatie, gesturi, privire, mers etc). Totul degaja motivatia de fond a alegerilor facute.     Si traind aceasta farama de imaginar ma amuz teribil (este un fel de scapare, de autoaparare in fata realului absurd si inevitabil).     Nu ne-ar fi fost tuturor mai usor sa traim separati?     Am fi fost neindoielnic firesti.     Dar cu siguranta lipsiti de emotii si de sentimente.     Oricum alternativa nu exista :) astfel ca...

    Iar ma intreb ceva. Si ma intreb "cum?", "de ce?", "cand?", "pentru ce?".     De aceasta data ma intreb ce ratiune sta in spatele fiecarui "nu" sau fiecarui "da" rostit vehement in fata vietii, in fata altor oameni, a prietenilor sau cunostintelor, a propunerilor venite de aiurea?     Oare chiar argumentele care sa sustina aceste mici raspunsuri conclusive monosilabice?     Asa ar trebui. Sa fie. Sa facem. Sa gandim. Sa procedam. Toti.     Ar fi pacat sa ne "scape" micile cuvinte, fara asumari ulterioare.     Pot fi ingrozitor de antipatice cateodata.     Si cel mai nociv, de departe cel mai nociv ar fi ca oricare dintre aceste cuvinte sa devina trenuri pierdute.     Cred ca daca lucrurile ar sta invers si le-am arunca precum niste pietre in apa sinapsele ar deveni redundante. Si efectul Doppler creat (din perspectiva mai ales a faptului ca fenomenele difera atunc...

    M-am inselat atata timp cu privire la ce inseamna sa fii prost.         De fapt ne nastem (doar) neinvatati si devenim prosti. Prostia este o poveste cu introducere, cuprins, punct culminant si incheiere. Este un proces in sine. Reclama doar cateva lucruri banale si accesibile tuturor: sursa de inspiratie nepotrivita, rateul liniei de start in viata, (lipsa de) efort si devenire, lene si lentoare, desconsiderare si sictir fata de valori intr-un mod natural si intrinsec, imposibilitate de apreciere fata de frumos, incapacitatea producerii involuntare a celor mai elementare sinapse.      Nu, nu avem cum sa ne nastem asa. Aparatul genetic nu permite un asemenea derapaj din oficiu, fara a exista o forta exterioara care sa dicteze primul pas. Primul pas gresit.     Prostia are la baza principiul acapararii de teritoriul al iederei. Apare parca din senin, se insinueaza in mai multe puncte de slabiciune si apoi invaluie...

    Deseori aud expresii precum "pe onoarea mea" sau "om onorabil" in cotexte de natura sa justifice un anumit comportament uman sau sa impresioneze. Prea deseori. Si stau sa ma gandesc daca nu cumva acest concept "onoare" este unul dintre cele mai subiective. A auzi cum "onoarea" unui blasfemic (nu in termeni biblici) reprezinta un argument suficient de important pentru cineva sa motiveze ca spune adevarul sau ca ceea ce face nu este condamnabil ci chiar demn de respect ma determina sa cred ca odata in plus subiectivismul da semnificatia acestui concept.      Da, ne plimbam pe deasupra conceptelor fara a intra cu adevarat in sensul lor, respectiv le lasam si pe ele sa ne survoleze fara a le lasa dreptul sa ne atinga prea tare (cu adevarul). Ne apropriem atribute fara minima decenta de a  face o sondare putin mai adanca in semnificatia propriilor fapte. Si aceasta pentru ca nu stim intotdeauna ce merite avem. Si daca altii nu ni le confera, de ce...

    Nu m-am gandit al cui sa fie (nu am ajuns pana acolo:) ). Dar cum ar fi ca dintr-o data toti sa fim incapabili sa gandim si doar o singura persoana din univers sa faca, bunaoara, conexiuni logice, restul devenind pavlovieni? Si acest fapt sa fie cu "predarea stafetei" astfel ca toti ar ajunge in final sa se bucure de rezultatul sinapselor lor...     Ce-ar face oare cel in pozitia de monopol? Ne-ar face rau, noua tuturor celorlalti? Sau si-ar face doar siesi bine, indiferent de consecintele asupra celorlalti?  Sau poate nu ar face nimanui rau, gandindu-se ca poate cel caruia ii va fi facut rau va prelua acelasi rol intr-o buna zi?    Si ce s-ar intampla cu increderea noastra vizavi de ceilalti? Ar sta la baza actelor noastre de vointa si a sperantei noastre ca daca s-a facut ceva bun nu se va distruge?    Ma intreb daca rezultatul final ar fi unul mai bun pentru locuitorii planetei pentru ca in situatia de fata este clar ca nu a ...

    Nu stiu ce presupune normalitatea . Nici azi, nici maine. Nici in Romania sau aiurea. Pur si simplu nu stiu.     Tot ce stiu este ce vad eu prin normalitate si nu prea o zaresc asa cum ar fi "normal" pentru mine, zi de zi.     Ma lovesc de non-valori la fiecare pas. Primul impact este cand pasesc in afara casei si dau cu ochii de vanzatoarea de la alimentara, careia, desi nu mi-as dori, ii vad cand se intoarce sa-mi dea arahidele in ciocolata vestimentatia de fecioara de un alb imaculat si de o transparenta absolut debordanta, de la sutien pana la accesoriile intime sumare. Da, nu imi doream sa le vad, s-a intamplat accidental. As putea alege sa nu ma uit nu? Si asta si aleg de fapt. Dar asta nu ma impiedica sa nu remarc lipsa de decenta sau pudoare a unei doamne la o varsta altfel onorabila. No judgement. Imi iau arahidele si plec spre noi provocari.     In drum spre birou trec printr-un parc micut dar curat si mai ales fo...

    Vineri spre sambata...inceput de weekend...ora 3 dimineata..cald, foarte cald, peste 30 grade si imposibilitatea de a lega visele intre ele din cauza ca se refuza unul altuia. Cu alte cuvinte nu pot sa dorm. Ma ridic din pat cu un sentiment de revolta fata de neputinta de a-mi forta creierul sa se odihneasca. Nu vrea si pace. Refuz sa ma opun. Ma uit putin la TV, politica de foarte putini bani, aceleasi show-uri si dezbateri inutile, jurnalisti care prin prisma evenimentelor actuale isi etaleaza veleitatile de opinenti dramatici pe scena romaneasca devenita grotesca. Ma apuc sa citesc dintr-o revista de stiinta niste articole foarte interesante despre genomul uman si cum in scurt timp fiecare dintre noi va putea afla contra unei sume dezirabile de 100 dolari ( astazi ar costa in jur de 350.000 dolari) propria mostenire genetica si eventualele predispozitii la boli si afectiuni psihosomatice. Nu faptul in sine mi s-a parut cel mai important (nu stiu in ce masura m-as i...

    Am vazut acum ceva timp un documentar pe Discovery care mi-a revenit in minte zilele trecute intr-o discutie, in care se expunea modul cum se poate muri in urma unui scurtcircuit cerebral. O fractiune de secunda in care urmare a unei supraincarcaturi energetice se produce o fisura intr-un vas de sange din creier si inunda tot. Iar neuronii se ineaca in propria lor inteligenta.     Un fel de "just-like-that" sarcastic si acid aruncat de astre in fata cuiva care poate sta linistit in casa, in fata TV-ului, pe WC, pe iarba uitandu-se la cer sau pe o banca in parc alaturi de persoana iubita. Si ar fi cu atat mai ironic totul cu cat persoana in cauza si-ar face exact in acel moment planuri de viitor.     Din punct de vedere medical (o ipoteza pe care documentarul in cauza o combatea) se crede ca emotiile sunt cele care provoaca asemenea accidente , mai exact vibratiile care rezulta in urma lor. Se pare ca in cazul unei radiografii aceste leziu...

    Care este limita incepand de la care incepem sa fim completamente sinceri cu cei din jur? Si care este limita incepand de la care ne oprim din a mai fi?     Cred ca raspunsul este unic pentru ambele intrebari dar contine acea nuanta necesara pentru a crea doua pozitii antagonice.     “Cand ceva se schimba” ar fi raspunsul meu.     Cand in status quo-ul existent apare o variabila de natura sa modifice intreaga ecuatie a carei solutie credeam ca nu ne este straina. Si in jurul careia ne simteam firesti.     Deziluzia si dezamagirea care provin urmare a acestei ruperi de ritm sunt dureroase din cel putin doua motive: odata pentru ca nu am fost in stare sa anticipam schimbarea , si odata pentru ca de la noul punct zero trebuie sa ne comportam nefiresc .     Firescul (la homo sapiens) nu va fi niciodata altceva decat o bucatica de suflet transpusa in fapte si cuvinte. Nevoia de a schimba macazul mut...

    Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.     Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,oftatl sa surada si care elibereaza sentimentele nimii.     Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".     Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.     Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se...

    “Nu. Iubirea nu e ce credeai pana ieri. Iubirea nu inseamna sa te atraga oamenii cu probleme. Asta e o incercare de a gasi pereche doar problemei din tine. Iubirea nu e sex. Asta e doar ghicitoarea care a ramas in noi de cand inca nu eram oameni. Iubirea nu e nici tandrete. Asta e doar dorul de a ne inveli in piele care miroase a lapte de mama. Iubirea nu e nici cand iti iei beat un prieten in brate si-l injuri cu lacrimi in ochi. Aia e doar frica de a lupta singur. Iubirea nu e familie. Asta e doar nostalgie pentru clipele cand inca nu plateai impozite pe viata. Iubirea nu doare. Atunci e o nevoie. Iubirea nu e sacrificiu de sine. Daca sacrifici tot, ce mai daruiesti? Iubirea nu e frumusete. Asta e intuitie genetica. Iubirea nu e nici macar atunci cand ceilalti ochi sunt ca doua rauri care-ti vin direct in fata. O sa ne descopere in cativa ani simturi noi. Iubirea e doar ea si atat. E lumina aia care-ti lumineaza gandurile negre. Iubirea e cand te dezbraci de tot c...

Tutuiala e la moda. E semnul cordialitatii de gasca, al democratiei victorioase, al sociabilitatii "americane". De vreme ce "you" e si "tu" si "dumneata" si "dumneavoastra", e musai sa profitam si sa ne tutuim. Dovedim astfel ca suntem "bransati", actuali, globalizati. Nu avem prejudecati, nu umblam cu discriminari si cu fasoane. Ne tutuim. Suntem de-o teapa. Prieteni. Ne-am nascut ieri. E perfect normal ca un reporter de televiziune sa mearga cu microfonul pe strada si sa-i tutuiasca pe trecatorii cu care vrea sa stea de vorba, desi îi vede pentru prima oara. E normal ca profesorul universitar sa-si tutuiasca studentii. E normal ca un politician furios sa-si ia adversarii "la per tu". E normal ca pe plaja, la discoteca, la emisiunile de divertisment, toata lumea sa tutuiasca pe toata lumea. În aceste conditii, a folosi brusc apelativul "dumneavoastra" devine injurios. "Dumneavoastra" se spu...

    Două imagini olfactive antagonice: un cerşetor care mînca un măr zemos şi verde, combinînd mirosul de stătut cu prospeţimea fructului, şi o doamnă în metrou, îmbibată în parfum Christian Dior, care mînca pufuleţi, degajînd o impresie de lux cu aromă de mămăligă. (S. G.) extras de pe www.dilemaveche.ro

Vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o camera. Pune o bancnota de 100$ pe masa receptionerului si se duce sa vada camerele.. Seful hotelului ia repede bancnota si se duce repede sa plateasca datoriile la macelar. Acesta ia bancnota si se duce repede sa-si plateasca datoria la crescatorul de porci. Acesta la rândul lui se grabeste sa-si plateasca datoriile la cel ce-i livreaza furaje pt. porci. Cel cu furajele insfaca bancnota si alearga la prostituata pe care nu o mai platise demult. In timpurile astea de criza pina si ea oferea servicii pe datorie! Prostituata ia bancnota in mână si se grabeste spre hotel, unde fusese cu clientii ultimele dăţi si unde ramasese datoare, si pune bancnota pe masa receptionerului. In acest moment coboara rusul, dupa ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, isi ia bancnota si paraseste orasul. Nimeni nu a castigat ceva, insa intregul oras traieste acum fara datorii si priveste optimist in viitor !

Topul celor mai valoroase branduri 1. Apple – 57,4 miliarde de dolari (industria hardware – SUA) 2. Microsoft – 56,6 miliarde de dolari (industria software – SUA) 3. Coca – Cola – 55,4 miliarde de dolari (băuturi răcoritoare – SUA) 4. IBM – 43 miliarde de dolari (software si servicii IT – SUA) 5. Google – 39,7 miliarde de dolari (servicii internet – SUA) 6. McDonald's – 35,9 miliarde de dolari (restaurante – SUA) 7. General Electric - 33.7 miliarde de dolari (domeniul energetic – SUA) 8. Marlboro – 29,1 miliarde de dolari (industria tutunului – SUA) 9. Intel - 28,6 miliarde de dolari (industria hardware – SUA) 10. Nokia – 27,4 miliarde de dolari (industria de telecomunicaţii – Finlanda) 11. Toyota – 24,1 miliarde de dolari (industria auto – Japonia) 12. Cisco – 23,9 miliarde de dolari (industria Hardware – SUA) 13. Vodafone – 23,5 miliarde de dolari (industria de telecomunicaţii – Marea Britanie) 14. Hewlett-Packard – 23,4 miliarde de dolari (industria hardware – SU...

"E foarte greu sa fii cu adevarat sincer pana la capat, sa nu-ti mai pese cum pari, sa refuzi sa pozezi. Poate ca mi-a trebuit mai mult decat altora ca sa-mi risipesc rezervele de naivitate cu care am plecat la drum.[...]Procedez si eu asemenea betivilor care rad de alti betivi cand ii vad clatinindu-se pe strazi".

    "Daca as fi pe masura utopiilor mele, cum nu sunt, atunci as fi pustnic, as fi ascet, atunci m-as fi calugarit sau m-as fi inchis in biblioteca fara sa mai fi iesit de acolo, dispretuind ...mai ales ca o biblioteca are un mare avantaj, un enorm avantaj : intr-o biblioteca poti sa-ti alegi, daca vreti, preferintele, fara probleme.Pe strada nu poti sa alegi pietonii". Octavian Paler - Profesionistii