Monopolul gandului

    Nu m-am gandit al cui sa fie (nu am ajuns pana acolo:) ). Dar cum ar fi ca dintr-o data toti sa fim incapabili sa gandim si doar o singura persoana din univers sa faca, bunaoara, conexiuni logice, restul devenind pavlovieni? Si acest fapt sa fie cu "predarea stafetei" astfel ca toti ar ajunge in final sa se bucure de rezultatul sinapselor lor...
    Ce-ar face oare cel in pozitia de monopol? Ne-ar face rau, noua tuturor celorlalti? Sau si-ar face doar siesi bine, indiferent de consecintele asupra celorlalti?  Sau poate nu ar face nimanui rau, gandindu-se ca poate cel caruia ii va fi facut rau va prelua acelasi rol intr-o buna zi?
   Si ce s-ar intampla cu increderea noastra vizavi de ceilalti? Ar sta la baza actelor noastre de vointa si a sperantei noastre ca daca s-a facut ceva bun nu se va distruge?
   Ma intreb daca rezultatul final ar fi unul mai bun pentru locuitorii planetei pentru ca in situatia de fata este clar ca nu a mai devenit rentabil sa gandim toti in acelasi timp.
 

Comments

Raluca said…
As lasa cate un biletel barbatilor si cate o floare cu un ravas femeilor pe langa care as apuca sa trec. Pe biletel as scrie "Incearca sa faci un gest frumos pentru oricare purtatoare de flori astfel incat atunci cand il va lua in primire se fii sigur ca va zambi".
Pe ravas as scrie "Pazeste floarea ca si cum s-ar hrani din tine si tu din ea. Te insufleteste".
Si as avea incredere.
Copiilor le-as lasa cate un pui de magarus.
Pentru mine nu stiu ce as face. M-as simti singura. Nu mi-ar placea foarte tare sa ajunga stafeta la mine. Decat poate a doua oara.
Raluca said…
(a doua oara pentru a vedea daca am avut incredere degeaba)
Lucian Ancu said…
vai ... cate persoane ar fi neindreptatite ... doar cei din jurul tau vor primi biletele si flori :(.... sau pui de magarus (se poate pui de diminutiv ? :P)
Raluca said…
Daca totul e un basm si distantele nu mai sunt distante, nimeni nu va fi nedreptatit. Pentru mine magar nu e un magarus matur. Deci ramane pui de magarus :)
Lucian Ancu said…
daca eu as fi aceea minte ... as spune oricui adu-ti aminte de visele din copilarie pe care ti le-ai distrus devenind adult. Si apoi i-as ruga sa le urmeze, caci singura limita pe care o avem ca oameni este ca gandim ca avem limite, in loc in stilul Don Quijote ar trebui ne urmarim visele din copilarie.