Secvential

      Deseori imi amintesc de un cuplu vazut in autobuz acum cativa ani de zile, la intoarcerea de la aeroport. Doi tineri de 20-25 de ani, ea in carucior cu rotile, extrem de slaba pe fondul unei afectiuni gravisime, cu ambele tipuri de membre si cu corpul in sine atrofiate, insa cu crestetul de marime normala (deci prin comparatie cu restul corpului, foarte mare). Avea rasta, era imbracata modern si foarte dragut aranjata si machiata  - rocker-este dar nu deranjant - avea o mimica placuta si o privire care te indoia de la genunchi prin expresivitate. El, un baiat obisnuit, foarte dragutel, cretofolin si cu o atitudine vadit optimista. Eram in autobuz cand au urcat ei; in prima faza m-am uitat la el cum a urcat caruciorul, cum l-a asezat sa nu stea in drum, cum  vorbea cu domnisoara care atunci statea cu spatele, cum radea cu ea - mai mult el se auzea, ea nu. Apoi, din motiv de comoditate, probabil, s-au intors. O tinea aproape tot timpul de mana, o pupa pe crestet si pe maini, ii povestea lucruri si o facea sa zambeasca, o iubea din priviri. Un cuplu induiosator care la un moment dat statea si se uita pe geam, el cu capul pe capul ei parand ca cea in neputinta este de fapt pilonul celui puternic, si in final, al amandurora. A fost un moment in care mi-am dat seama de cat de usor afirmam uneori ca iubim, fara insa a fi ajuns la momentul de a o si face. 

      Cel mai comod context in care iti poti afirma verbal "iubirea" este sa fii ori tanar, in putere, frumos, cu conditii financiare bune, ori singur si cu teama acuta de singuratate si cu speranta ca doar o astfel de afirmatie iti va asigura compania pe termen lung. Da, cand ai totul ori cand nu mai ai nimic de pierdut poti propovadui iubirea pana la sfinti si inapoi.

      O pereche tanara vizavi de care oricine i-ar fi vazut ar fi afirmat: "vai, si are toata viata in fata baiatul asta!" Da, o are, si alege sa o petreaca iubind-o pe fetita miniona cu ochii caprui si expresivi.