Fir-ar!

      Este atat de obositor sa iti fie frica! Doamne, iti vine sa strangi de gat aerul!

      Insa unul din lucrurile care aduc un minim de onorabilitate fricii este ca se constituie cumva in opusul indiferentei. 

      Este un barometru al faptului ca simti, ca tii la ceva ce (macar aparent) ai si poti pierde. Este esential sa simti macar o data in viata acest sentiment pentru a verifica faptul ca ai avut dreptul la (sau ca cel putin ti s-a oferit din suflet) ceva, orice, cat de mic*.

      Odata, insa, ce elimini sursa de stres, te simti eliberat, te simti din nou aparat si la adapost de vicisitudinile ... pe care ti le pot arunca in fata toti ceilalti odata ce le oferi "munitia" propriilor tale slabiciuni, poti sa te simti din nou stapan pe tine, poti chiar sa faci din nou pe desteptul (daca iti sta in fire acest comportament).

      Dar ce nu poti face la adapostul zidurilor si a straielor care iti ascund "ascunsul"? Portile ti se (re)deschid brusc.

      Ce ramane si va ramane mereu, insa, este realitatea ca numai tu stii prin ce ai trecut si cat de tare te-ai temut de expunere, chiar daca "in scena" nu a fost urcata decat enuntarea la microfon si in lumina reflectoarelor a emotiilor tale celor mai profunde. 

      Proclami deseori ca viata nu se traieste decat cand simti, ca infranarea si negarea nu sunt cai de urmat, dar fata in fata cu reactiunea ... parca ai prefera confortul anonimatului sau al lui "dar daca nu va intelege? lasa, mai bine tac". Singura forma de aparare pe care ai mai avea-o, odata aflat pe firmament si fara vreo posibilitate de a te mai ascunde, este intocmai inversul fricii, si anume instinctul de conservare si gandirea ca "in definitiv, asta sunt eu, nu fac decat sa pun in practica ceea ce am tot sustinut in teorie".
      Ironia face ca la final, dupa ce ai scapat de pericolul expunerii, iti revine in cap deja cunoscutul fapt ca DA!, nu traiesti decat atunci cand simti si aproape ca iti pare rau ca totul s-a sfarsit pentru ca vei continua sa traiesti un soi de farsa, sa te ascunzi din slabiciune si scepticism. Ti s-a oferit ocazia sa te ascunzi din nou si nu ai refuzat. Fir-ar sa fie! Om demn de mila sau individ care nu reuseste odata sa creada TOTAL in cineva? Cat isi doreste sa traiasca aceasta complicitate a increderii reciproce!

      Asa ca da, ai voie sa pozezi in ipostaza unui om tare, fara insa a uita ca pentru a pastra alaturi de tine lucruri si persoane la care tii nu poti fi decat moale si vulnerabil. Tine de noi, oamenii, sa ne aparam cu ziduri si frica garda lasata jos numai in fata celor care ne castiga.

*atata timp cat nu e ceva abominabil ori condanmabil prin prejudiciile pe care le poate aduce