ax

cred ca

..............................................

amanam sa facem lucruri

purtam masti

ne complacem in activitati care nu ne fac placere

acceptam sa primim mai putin decat meritam

ne facem planuri

ne dam silinta

avem credinta

facem promisiuni

le ducem la indeplinire
sau nu

..............................................

pentru ca stim ca dupa noi omenirea va continua sa existe.

pentru ca exista "consecinte", un cuvant care se potriveste doar vietilor cu final neasteptat, deschis.

Daca am sti ca maine vine sfarsitul lumii nimic nu ar mai conta la fel. Si suferintele s-ar redefini atat conceptual cat si faptic.

Vad insa doua posibile suferinte adevarate: odata constientizarea faptului ca momentele petrecute cu cei dragi se termina (insa ar exista o consolare in faptul ca nimeni nu va ramane sa sufere) si apoi ca nu mai ai timp pentru a face lucrurile pe care nu le-ai facut la timpul lor din teama.

Singurii pentru care a fi sfarsitul lumii nu ar presupune modificari majore sunt cei care nu ar schimba nimic din teama si scepticism ca "sfarsitul lumii" s-ar putea dovedi o teapa si ar putea fi nevoiti sa traiasca urmarile a ceea ce nu au indraznit niciodata sa faca, pana acum. Mda, ei sunt singurii care nu ar concepe o reprioritizare, sunt singurii care intr-adevar isi traiesc viata asa cum si-ar dori sa o traiasca in ORICE conjunctura: amagindu-se. 

In rest ... am agoniza frumos "traind clipa".
(ca aici)

Da, exista o constiinta a lucurilor pe care le facem doar pentru ca stim ca nu vom mai revedea persoana respectiva, sau ca nu vom mai trece prin locul acela, sau ca nu ne stie nimeni din cei care au fost de fata ... exista un confort al incognito-ului asimilabil unui posibil sfarsit al lumii care exclude orice asumare a consecintelor.