Relativitatea unui optim

      Gandurile care te parcurg de dimineata pana seara fac sa circule informatia, fac sa se lege sinapse, fac sa se ajunga la concluzii, sa se adune intrebari, nasc raspunsuri, mentin un "du-te vino" ideatic aproximativ constant, fluctuatiile majore aparand ca urmare a unor eventuale socuri informationale.

      Viteza cu care aceste ganduri circula prin circuitele neuronale depinde de ritmul cu care fiecare om simte si/ sau intelege viata si lumea. Constanta aproximativa a acestei viteze coroborata cu limitele personale (asimilabile circuitului sangvinic inchis) fac sa se nasca un anumit puls emotiv, o anumita tensiune sufleteasca.

      Vrem, nu vrem, constiinta noastra este un sistem presurizat. Astfel ca, o data incarcata si in conditiile unui psihic ce se doreste frumos, apuca sa se dilate si sa inceapa sa impinga pe peretii sinelui creand hipertensiune. Simptome? Cele clasice :D : cefalee, oboseala, tiuituri in urechi, ameteli, dureri musculare. Tratament? Patru variante: inhibitori, rugaciune, autoconsult periodic sau yoga* mental.

*yoga (aici) = invatarea acceptantei de sine