Nelinistea ...

... si totodata cumplita agonie a momentelor in care te simti fara de ancora. In care pur si simplu orice ideal pare (desi poate sa nu fie) mic si neinsemnat. Si tot restul - vazut, citit, mancat, vorbit, gandit, auzit etc - devin simple automatisme incadrate in ritualul unei vieti care trebuie traite. Enervant de apasator sentiment. Si pe deasupra, plin de gol.

O zi plina de cenusa in care uitandu-ma pe strada nu vad decat papusi miscatoare care dau din maini si picioare* pentru a micsora* distantele care ii desparte de un scop. Atat.

*propriu si figurat