in taxi

- Buna seara! spun eu dupa ce deschid usa din fata a masinii.

De parca as avea raie, mi se face un semn nesimtit sa trec pe bancheta din spate. Respect semnul si il execut cuminte.

- Unde mergem?

- Pe strada X, va rog. Este imediat langa ...

Sictirit, plictisit de viata si flegmatic domnul sofer ma intrerupe brusc:

- Stiu, domnisoara, dupa ce m-am nascut m-a invatat mama si mi-a aratat Bucurestiul, alea-alea.

- Da, nici nu credeam ca nu sunteti altceva decat bucurestean, imi fac eu damblaua fiind sigura ca nu are cum sa ma ia la bataie daca nu intelege ce zic. Plus ca fiind comanda telefonica, nu risca.

- Pe unde vreti sa o iau?

- Pe unde e mai liber ...  nu v-a invatat mama? spun eu razand, in aceeasi intentie de a evita bataia.

Razand si el cu pofta, imi spune:

- Pai ba da, dar nu e nici o regula, domnisoara!

Mai facem doua semafoare si continuam frumusetea de discutie:

- Aveti bani mari?

- Nu. Si pe deasupra sunt si putini, deci sper ca ati ales drumul bun.

- Va grabiti?

- Da.

- Cand trebuia sa ajungeti?

- Acum o ora.

- Aaa, e bine, avem timp. Nu v-am intrebat cum va cheama, sa nu fi luat pe altcineva.

- M-am uitat eu la numarul masinii, sunt cine trebuie.

- Pftiii, ce bafta am la clienti empertinenti, sa-nnebunesc!

- Eu v-as felicita pentru ca ma aveti client.

- Ce-i ala?!, intreaba tembel.

- Da, norocul nu ni-l facem mereu, ni se mai si arata.

- Asa-i, domnisoara, aveti dreptate. Pana la urma, aveti ceva in cap. Hai ca mi-ati facut pofta de o tigara. Fumati?, imi spune aprinzandu-si deja tigara.

- Nu mai fumez de doi ani, dar pentru ca m-ati intrebat, nu ma deranjeaza fumul, puteti fuma linistit.

- Vai, unde mi-s manerele, dar-ar in ele?

- La mama!

Rade zgomotos, vadit amuzat si mandru de el si familia lui.

In orice dialog, fiecare intelege fie ce vrea, fie ce poate.