Nod gordian
Unde gasim esenta tuturor lucrurilor? Baza bazelor si minimul minimului?
in numitorul lor comun?
in factorul comun?
in numarul prim?
in sirul Fibonacci?
in 1 sau in 0? sau in numere complexe? ok, complexe, dar subunitare sau supraunitare?
in zona mediana?
in spatii?
sau in subspatii?
in integrala?
in derivata?
in intersectia a cat mai multor multimi de origine diferita?
in axul central al unei spirale?
in centrul de greutate?
in femur sau in scarita?
deci in maxim sau in minim?
in cel mai mare divizor comun?
(adica mergand de la parte la intreg?)
(adica mergand de la parte la intreg?)
sau in cel mai mic multiplu comun?
(adica mergand de la intreg la parti componente?)
(adica mergand de la intreg la parti componente?)
in produsul dintre cele doua elemente?
adica in produsul celor doua directii?
cum inmultesti doi vectori? nu stiu. dar parca nu suna a fi esential...
adica in produsul celor doua directii?
cum inmultesti doi vectori? nu stiu. dar parca nu suna a fi esential...
in femur sau in scarita?
deci in maxim sau in minim?
in sinus?
sau in cosinus?
in tangenta, cotangenta?
in unghiul drept?
in cateta, ipotenuza sau numerele pitagoreice?
in apus?
sau in rasarit?
in linia orizontului? dar ce te faci ca cei de la munte o vad altfel decat cei de la mare...adica franta.
in ochii negri, verzi, caprui sau cameleonici?
in parul castaniu, negru, blond sau vopsit?
nuuuu, ne indepartam...
in clopotul lui Gauss?
deci in simetrii ...
sau asimetrii?
in intensitatea = tensiune / rezistenta? da, devine caldut :)
caldut ca si cel care simte fractionarea sufletului conform raportului
(mare Ohm, nenea asta!)
in clopotul lui Gauss?
deci in simetrii ...
sau asimetrii?
in intensitatea = tensiune / rezistenta? da, devine caldut :)
caldut ca si cel care simte fractionarea sufletului conform raportului
(mare Ohm, nenea asta!)
in jumatatea plina sau in jumatatea goala a paharului?
cred ca mai degraba in linia imaginara care separa cele doua jumatati.
da, esenta sta in orice suscita imaginatia!
luati exemplu de la cei ce stiu:
Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!*
Mereu perfectiunea risca sa treaca neobservata pentru ca este banala, neinteresanta, simpla.
Da, simplitatea este nivelul la care ne raportam cand judecam complexul, la fel cum simplitatea este cea pe care ne-o dorim... cand speram. Adevarul este prin excelenta simplu! Il complicam doar cand ne aducem aportul prin minciuni.
... in schimb perfectiunea ciobita ... ooo, va naste mereu intrebari, nevroze, depresii, tulburari, nelamuriri, dorinte, pasiuni, umori, bucurii, multumiri, fericiri! In toate acestea si in tot ceea ce rezulta din ele prin combinatorica sau permutari stau si vor ramane mereu esentele.
Da, simplitatea este nivelul la care ne raportam cand judecam complexul, la fel cum simplitatea este cea pe care ne-o dorim... cand speram. Adevarul este prin excelenta simplu! Il complicam doar cand ne aducem aportul prin minciuni.
... in schimb perfectiunea ciobita ... ooo, va naste mereu intrebari, nevroze, depresii, tulburari, nelamuriri, dorinte, pasiuni, umori, bucurii, multumiri, fericiri! In toate acestea si in tot ceea ce rezulta din ele prin combinatorica sau permutari stau si vor ramane mereu esentele.
* Nichita Stanescu - Lectia despre cub
Comments