Cât de mult contăm, de fapt? Noi pentru noi.
Încep să constat că viața se mută în online și ferestre de zoom, skype, whatsapp, house party și alte cele. Măi, nu! E păcat. De ce ne ratăm, oare, șansa? De ce nu punem în practică lucrurile despre care alfel, am tot vorbit - stress management, self leadership, time management, myself-management? În loc să ne luăm timpul acesta pentru offline cu noi înșine (că și-așa orbecăiam mult pe net și înainte), noi continuăm să fugim ... mâncând pământul. Am uitat cum se stă pe loc. Fugim de noi, fugim de ei, de ele, fugim de prieteni imaginari, de vise, de quality time with our heart. Alergăm înspre aceeași socializare care ne pune gândurile pe silent sub pretextul că de acum chiar trebuie să fim online! Ce convenabil, nu? Menținem ritmul nebun despre care spuneam că îl vom schimba într-o perioadă în care am putea să face asta din plin. Ne cerem în aceeași nebunie din care voiam să ieșim ... și păstrăm totul la fel, când viața din jurul nostru imploră la schimbare. Calen