self PR și văicăreli

Dumnezeule, ce o să fac atâta timp închis în casă?

O întrebare pe care o aud cam des, dacă ar fi să judec după gustul meu.
Și după el judec.
Căci cam sună a văicăreală și ipocrizie.
Aș vrea să se ridice în picioare acela / aceea care își petrecea mai mult de zece minute din zi în natură, în afara celor cinci în care se ducea pînă la mașină în care se urca pentru a ajunge la birou și la care mai apoi revenea pentru a se întoarce acasă.

Căci nu-i aud plângându-se public pe cei care chiar infuzau natură, ci pe cei care cu mașina ajungeau la bunici, la părinți, la birou, la sală, la coafor, la mall, la restaurant, la mani-pedi.

Brusc, nu mai există agora de etalare a ținutelor și vai, trebuie să se admire singuri.
Dar asta #nuefun, că ei, pe ei, nu se plac.
Trebuie să vină din afară validarea.
Dar afară-ul a intrat la carantină.
Și pac, se strică jucăria.
Așa că ce să facă?
Ies pe net.
Și încep să se vaite despre cât de greu e, să ceară sfaturi despre #cumtrecempesteastaimpreuna și despre cum #staiincasa.
Că n-au ce face.

Casa aceea din care anterior postau fotografii cu pisica, cu perdeaua, cu ceasul de pe perete, cu umbrele la răsărit, cu pătura cea nouă, cu tabloul ăla primit cadou, cu noua bucătărie de la Mobexpert, cu cântarul ăla deștept care măsura masa musculară, cu popcorn în plin plan în timp ce se delectau după birou cu un film de duzină pe Netflix.
Nu mai zic de pozele cu #bedroomwithaview.

Dar acum nu le mai place să facă asta.
Nici măcar să afișeze poze cu exteriorul văzut de pe geam.
Au uitat.
S-au blocat.
I-a luat prin surprindere virusul care îi ține în casa aia despre care postările de social media de până la starea de urgență ar zice că se simțeau cam bine.
Dar iată că nu e chiar așa ... și că de fapt casa aceea e doar un spațiu de care se folosea pentru #spam și apreciere publică.
Au băgat bani grei în el cu toate utilările, l-au făcut să respecte toate regulile feng shui, arată chiar și nordul dacă îi ceri.
Dar ce să vezi?
Acum, când trebuie să stea în el pe termen nelimitat, află că nu le e #home.
Adică nu le e acasă, acel acasă din care nu există exces și vizavi de care nu ar avea vreodată motive să se întrebe Dumnezeule, ce o să fac atâta timp închis în casă?

Sunt captivi într-o incintă cu pereți care îi strânge.
Dar există speranță și gând de mai bine.

Home is where your heart is.
Folosiți perioada asta să aflați unde vă cutreieră inima... și, pentru a vă face un mare bine, mergeți într-acolo după ce trece starea de urgență.