Unde mai fugi acum?

Pagina mea de Facebook arată, pe alocuri, de parcă s-a terminat lumea.
O fi de vină bula din care fac parte.
Semn că e cazul să mă apuc de #curățeniadeprimăvară.

Aud că nu e ok să lași să se vadă că îți e greu.
Să nu se vadă că nu mai poți.
Că ești slab.
Că nu știi.
Pentru că dacă te arăți așa, colaboratorii te vor ocoli.
Nu vei mai încheia contracte.
Nu te vor mai alege.
Dar asta vrei, să fii ales pentru că esti puternic, sau pentru că ești bun?
Căci eu, una, am adunat în ultimii zece ani o listă mare de oameni puternici și cu multă stamina socială, dar și cu multă incompetență (și pe alocuri, lipsă de etică).

Pe bază de ce ne alegem colaboratorii, de fapt?

Cert este că, pe acest fond de izolare, multă lume pare semi-înfrântă de contextul zilei de azi.
Motivul pentru care mă tem sincer este că eu nu am nici un fel de temere.
Mie așa îmi este bine, în solitudine, doar că atunci când văd atâția oameni preocupați de starea lor mentală pe fondul captivității casnice, mă întreb dacă nu cumva este ceva în neregulă cu țiglele de pe casa mea.

Mă rog!

În mod cert lumea nu s-a terminat.
E lumină afară, avem curent, apă, căldură, acces la tehnologie și putem intra în contact audio-video cu oricine de pe planeta asta.
Plus, oricând putem să ne luăm mâncare, căci avem de unde.
Vedem, auzim, simțim, vorbim, ne bate inima.
Nu, viața nu s-a terminat.

#ancore

Ce e posibil să se întâmple cu mulți în această perioadă ... este să se plictisească.
Atât de trăiți de viața lor furnicantă de până acum, au ajuns în pragul propriilor lor limite mentale și nu știu cum să își ia viața în primire prin autocontrol și disciplină.
Nu dețin soluțiile pentru a-și:

• ține mintea ocupată
• încânta sufletul
• da voie să facă ce vor
• gestiona timpul așa cum își doresc cu adevărat.

Oare riscăm să ne plictisim unii de alții dacă ne tot uităm unii la alții, forțat?
Oare riscăm să ne plictisim de noi înșine dacă trecem prea des prin fața oglinzii, în pijamale?
Cât să te tot uiți la Netflix?

Oare se mai indrăgostește cineva în această perioadă?

Unde mai fugi acum?
Ce pârghii mai ai ca să te ascunzi?

Păi nu te mai ascunzi.
Stai și ... suporți.
Și atunci când începe să doară, înseamnă că începi să înțelegi.

Oare câte divorțuri vor fi pe rol după această autoizolare la domiciliu?
Și câte nașteri?
Și câte victime tăcute ale noului val de violență domestică?


Atâta am vorbit de challenge-uri înainte de criza Covid, încât acum, că avem baubaul în față, ne facem că nu îl vedem.
Și ne super stresăm că nu ne ajută ăștia. 
Care ăștia?
La ce ne-or fi folosi cursurile acelea de stress management plătite de corporație și pe care le-am cerut din toți rărunchii la beneficii salariale?

Circulă pe net un îndemn frumos: if you can't go outside, go inside.

Îmi este și mie dor de ceva.
Tare dor.
De natură.


#secomprimăspațiul
#sedilatăimaginația