ventilare emoțională

- -Băi, deci nu mai pot.
- -Iar te plângi?
- -Nu mă plâng măi, dar nu mai pot…efectiv nu mai am de unde.
- -Nu mai ai de unde, ce?
- -Nu mai am de unde să îmi trag energia … să îmi iau motivația.
- -Păi de ce?
- -Păi pentru că suntem vai și amar. Putrezi îmbrăcați în sclipici. Nu ne înțelegem stânga cu dreapta, habar nu avem de capul nostru, ne călcăm pe capete unii pe alții, nu ne ținem de ce zicem… 
- -Cred că exagerezi un pic … îți stă în fire.
- -Măi, nu cred că exagerez … m-am tot gândit și cred că e un model toxic ce perpetuăm noi aici.
- -Hai măi, drama queen. Cuvinte grele arunci matale aici, nu crezi?
- -Suntem niște provinciali, Ioana. Provinciali, vedem în mic, ne ascundem după deget, ne descurcăm, tăiem costuri să ne băgăm un pic mai mult în buzunar (unii din noi, adică ăia care au acces la informație), lingem mâna care ne dă 2 lei pe servicii de 100 … despre ce vorbim?
- -Păi de ce nu pleci?
- -Păi … cred că asta o sa fac.
- -Io ți-am zis că pe unde povestesc despre tine și ce faci sunt toți “wow!”.
- -Pentru că nu văd ce e în spate.
- -Și pentru că faci ceva super mega wow acolo. Dar da, nici n-au de ce să vadă … nu e treaba lor să intre backstage.
- -Da, măi … cumva organizația asta (să-i zicem adunătură) și-a creat și păstrat un renume care nu are nici o treabă cu realitatea. 
- -Păi ba are, că oamenii nu sunt tâmpiți.  Adică nu toți buluc, vreau să zic. Are mult de-a face cu realitatea.
- -Are cu realitatea din teren, nu cu cea de acasă.
- -Păi publicul vine pe teren, draga mea, nu îți calcă în sufragerie. E treaba ta dacă te cerți cu nevasta, important e că în piață, mie îmi dai un produs bun. Chiar tre’ să te învăț? Le cam încurci, să știi, pe astea cu coracon, product placement și media planning. Different things, cherie! A, și să nu mai zic, alt aspect: loialitatea. Zi tu că nu vorbești organizația de bine … 
- -Ba da. 
- -Păi vezi? Că doar n-o să ieși pe stradă să urli: băăăăăi, nu veniți să luați bilete de la noi că suntem praf. Pentru că știi că munciți acolo tocmai ca să nu fiți praf.
- -Hai că ești varză. Și btw, nu încurc nimic. Știu cum mă simt. Și n-ar trebui să ne fie suficient ca invidia celorlalți să ne facă să ne simțim mai bine atunci când avem toate motivele să ne retragem.
- -Chiar toate motivele?
- -Chiar toate motivele.
- -Păi atunci de ce ai ajuns în al … câtelea an la ei?
- -Lasă …
- -Nu las. Al câtelea?
- -7-lea.
- -Exactly. Asta îmi spune mie că nu ai chiar toate motivele să te retragi. 
- -Ba le am … doar că până acum mă ținea motivația personală. Și motivarea personală. Un soi de masturbare intelectualo-emoțională continuă, să o zicem pe aia dreaptă. Acum nu mai am puterea asta. M-a costat prea mult suflet. Băi, nu e normal să se speculeze emoțional faptul că mie îmi place ceea ce fac… ar trebui să capitalizeze pe asta, nu să profite. Să se bucure că au cu cine să facă treabă mișto. Nu e corect, băi, nu e corect! Fuck it! Și știi bine că nu sunt singura care gândește așa.
- -Degeaba.
- -Cum degeaba?
- -Păi degeaba sunteți o gașcă ce urlă la lună noapte de noapte, sperând ca luna să vă mulțumească.
- -Ce simbol e ăsta, tu? Eu vorbesc de chestii serioase.
- -Și io! Vouă vă place să hăuliți, e în voi … sunteți dedicați, profesioniși și atât de buni încât nu cereți puțin, ci vă dați gratis. Nu ziceai tu că decât ieftin, mai bine gratis? Ei bine, uite-o și pusă în practică la superlativ.
- -Hai, că nici pe tine nu mai vreau să te ascult! Not helping, really.
- -There, there! :)  Bun … și chiar vrei să pleci?
- -Aș pleca, da.
- -Ah, nu ești sigură?
- -Nu. Pentru că, fir-ar, îmi place al dracului de tare.
- -Aha … și ăia care te fac acum să pleci stau fumos pe margine așteptând să vadă la ce duce auto-deliberarea, right?
- -Ceilalți își trag, probabil, profituri din tot ce am creat noi, ceilalți. Mă rog, puțin și ei. Și gândesc long term, deci iau decizii proaste pentru noi care nu mai vedem dincolo de very short term. Care înseamnă finalul actualului proiect în care mai stăm pentru imaginea personală în oglindă, pentru cuvânt dat și igienă mentală.
- -Dar contextul nu a fost al tău … adică ai contribuit la el doar de la un moment dat … dar hype-ul nu îți aparține … Și, auzi? Dacă zici că ai facut totul datorită motivației personale, atunci de ce te macină atât că nu ai câștigat financiar?
- -Pentru că au caștigat doar alții din munca mea. D-aia.
- -Și?
- -Cum și? 
- -Pai și? Ăia care au câștigat n-au avut motivația ta. Au vizat banii, business și atât. De ce nu poți considera că vă completați?
- -Completăăăm?! Dacă unuia îi ajunge motivația proprie pentru e în stare să și-o regenereze și altuia îi fac bling bling dolarii prin pupile, ăsta e motiv suficient ca ultimul să fure?
- -Nu te-au furat, dragă, te-au convins din poignet că banii nu contează. Și ca dovadă, n-au contat că nu i-ai primit. Și asta pe fondul faptului că erai (și ești) oricum convinsă de asta.
- -Mă enervezi.
- -Ba tu te enervezi pe tine, că știi că am dreptate. Ai avut așteptări nerealiste și ți-ai luat-o. Țeapa se plătește. Dar eu văd altceva: că ai fi tentată să mai accepți câteva țepe … măcar și pentru faptul că dă bine să fii asociat cu proiectul ăsta. Plus că nu ai fi singură, sunteți mai mulți în situația asta și cumva, e o consolare în asta.
- -Mă mănâncă pe interior în același mod în care mă înalță prin ceea ce fac.
- -Vezi?
- -Ce?
- -Că acest fenomen care ție ți se pare nedrept, se întreține foarte bine până și prin tine.
- -Cum adică?
- -Păi adică, pentru că te întregește, îți oferă emoții pozitive care cer noi emoții pozitive în cadrul acestui context, deci te-a făcut să rămâi atâta timp. Ai contribuit la starea de fapt de acum. Ai contribuit practic la propria formă de nefericire.
- -Băi, ia lasă-mă!
- -Ești supărată că ai uitat care îți sunt drepturile? Că nu ești pregătită să ți le ceri?
- -Sunt plină de draci. Nu e corect să fiu mințită și cu asta basta. 
- -Sigur că nu.
- -Nu e corect să fiu ultima pe listă cand e de luat input pe nevoi, în condițiile în care contribui cu atât de mult… când e de apreciat public ce fac, sau când e de vorbit transparent. M-am săturat. Mă plimbă încontinuu cu vorba.
- -Și tu te duci dupa ea.
- -…
- -Așa … și deci, ce ai să faci, acum că te-ai săturat?
- -Mă duc să mă culc. Poate o să gândesc mai limpede când mă trezesc.
- -E o capcană mentală care te ține acolo. E greu să iei o decizie rațională într-un proiect cu implicații profund emoționale. Îți dai sufletul și ei ți-l iau cu plăcere. Ba chiar mai cer un pic. Pentru că ți-l pui pe tavă: cine mai vrea? sunt fragedă și bio. Eu zic să te relaxezi.
- -Ce glume proaste! Și adică, să rămân?!
- -Da.
- -Nu.
- -De ce nu?
- -Pentru că nu-mi mai pot gestiona emoțiile negative și frustrările adunate de atâta timp. Mi s-au împrăștiat îngerașii care puneau pe fugă dracușorii. 
- -Atunci pleacă.
- -Da … 
- -Ce?
- -Da … cred că voi pleca.
- -Ce te ține?! Ce te ține în nefericirea asta, pe bune? Cum adică “crezi” că vei pleca? Ce te ține? Poți să îți răspunzi odată și odată onest la asta?
- -Statutul onorant prin asocierea cu brandul. Și faptul că mă bazez pe ceilalți care gândesc ca mine, că vor face ceva. Nu știu ce, dar ceva. 
- -Și probabil așteaptă și ei același lucru de la tine. Și să știi că se vede că ții la asocierea cu brandul … pentru că orgoliul implicării tale la nivel înalt se transmite prin faptul că ești în stare să mori cu treaba de gât, fără să mai conteze altceva. 
- -Se vede?
- -Se vede. Te placi mai mult în rolul ăsta decât ți-ar plăcea să îl riști, făcînd curat prin coșul de rufe murdare, așa că dai cu parfum să acoperi putoarea. Da, se vede că te dedici. Și doar persoane excesiv de etice (care sunt rare pe planeta asta) pot să nu profite de așa ceva. Se vede până la Dumnezeu și înapoi … și se mai vede și că ești incapabilă să te mobilizezi pentru a te retrage.  You love it too much.
- -E ca într-o relație de cuplu toxică … 
- -Cam da.
- -Mda … plec. Lose some to win some more.
- -Yup. Decât să ai dreptate, mai bine să ai liniște.
- - Auzi? Ar mai fi ceva!
-- Ce?
-- Băi, știi ce se spune: lucrurile care îi fac pe oameni să fie diferiți și îi atrag la început ca un magnet ajung să fie cele care mai târziu, îi separă, tocmai pentru că îi face să fie diferiți. E și în cupluri, e ți în proiecte, e peste tot. Și poate nu e mereu greșit că se adună oameni care diferă unii de alții ... Singura variantă de a scurtcircuita automatismul ăsta este să nu uiți ce v-a adus împreună in the first place. Și să faceți cumva să ajungeți din nou acolo.




Comments