Când stai pe o mină de aur.

Sunt în tren, dinspre Brașov spre București.

Am făcut această călătorie cu ocazia turului II al alegerilor prezidențiale.

Ca de obicei, din Ardeal se pleacă spre sudul țării cu multă mâncare bună ... Zacuscă, salată boeuf, prăjituri, vinete. Dezmăț culinar.

Doar că totul a fost foarte pe fugă, așa încât înainte să plec nu am apucat să mănânc nimic. Am băut doar o cafea cu speranța că azi se va alege o soartă mai bună pentru această țară. Ce clișeu, dar cam așa e.

Așa că mă aflu acum în tren, mi-e o foame de lupoaică și totuși, am la mine mâncare cât pentru o săptămână.

Oare ce mi se testează acum? Răbdarea? Neatenția? Adaptarea? Acceptarea?

Mai am o oră, dar parcă mai am o lună.

Starea de acum îmi amintește de momentele când nu aveam brichetă, dar eram blindată de țigări.

Ce vremuri!

E fun, chiar dacă te roade stomacul .