RALUCA MIHĂILĂ

Stiu ca iti e dor de mine, mi-ai spus-o. Si mie imi este dor de tine. Ce este de facut? Am cateva solutii, dar se va uita lumea ciudat la noi. "Ei, si?", mi-ai spune. "Sa se uite, ce ne pasa noua de lume?" Pai ne pasa, pentru ca avem nevoie de ei ca sa avem despre ce vorbi dupa ce ne consumam dorul de cateva ori in lant. Cred ca a-ti fi dor este sanatos. Si util. Si necesar. Asa incat propun sa fim ca o lumanare care se aprinde de la ambele capete si sa venim unul spre celalalt, arzand iremediabil distanta interpusa intre buzele si ochii nostri. Mie imi va fi dor de tine, tie iti va fi dor de mine. Fiecare cu dorul lui. In timp, vom intelege sa ne fie dor de viitorul "noi".

Cand te dai mare? Cand esti mic si aspiri? Cand te crezi mare? Sau cand tu te crezi mare, dar ceilalti nu?

Punctul din centrul cercului care aluneca spre colturile camerei triunghiulare imi oboseste pupila. Si inchid ochii. Ca sa pot sa vad patrate sferice. Si linii spiralate. Apoi ii deschid. Si ca printr -o minune, pentru prima data in viata, vad aerul. Se datoreaza rombului tuguiat spre inaltimi infinite. Ii voi multumi cu prima ocazie.

Cum as putea crede in hazard, atata timp cat cauzele dau consecinte? Cred, insa, in el atata timp cat e facut cu cap. Gasesc un rost intalnirii cu tine. Dar asta poate pentru ca m-am intrebat daca il are sau pentru ca am incercat sa il aflu.

Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt ca alaturi de tine o sa ajung sa traversez Amazonul inot, in conditiile in care mie imi este frica de apa si ma chinui de vreo 30 de ani sa invat sa fac pluta. Imi retrasezi mental niste limite, dandu-mi forta de a indrazni sa indraznesc sa cred. Ca, de fapt, pot. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Iti spuneam ca as fi antiprogresista, avand pe undeva convingerea ca vei citi printre randuri dorinta mea de transcendenta care ascunde pornirile-mi n ebune. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt sa ma arunc in gol. Sa uit de conformismele din care pana acum mi-am facut cateva transee de siguranta. Dar in mine mocnesc dorinte despre care imi readuc aminte. Si ma cer. Ma cer lor. Ma revendica. Iar mie imi vine sa le las sa imi vorbeasca nestingherit. Pentru ca, desi in indoiala fata de Binele despre care nu stie nimeni mai mult decat ce simte visceral, am incredere in mine. Si asta ma sperie, pentru ca sunt obisnuita cu dezbaterea. Cu luar

Adeseori ne cocolosim in spatele unei vieti sau a unor alegeri "complicate". Este mai convenabil sa ne ascundem in cotloanele unui concept umbrela care lasa loc de justificari, regrete, multi de "depinde" si scuze la nevoie. Simplul e clar si nu lasa loc de interpretari. Poate tocmai de aceea lumea il evita, imbarligand si considerandu-se deosebiti intru complicaciune. De fapt sunt toti mai mult sau mai putin la fel: pentru ca fug. De evidenta claritatii si a faptelor fara tagada. Sa ne fie indoiala intr-un ceas bun. Pentru ca atata vreme cat e mai simplu sa spunem ca totul este complicat, avem nevoie de putin curaj. Curajul de a nu ne mai fi frica de asumare.

- buna dimineata, as dori o camera single cu vedere la infinit - sigur, completati acest formular, va rog (...) - ce obiective imi recomandati sa vad prin zona? - pai aveti cerul, soarele, florile, verdele padurilor, ceata diminetilor, mirosul patiseriilor ... dar sigur, mai sunt si opera, teatrul mare, muzeul, muntele cu cel mai inalt varf de pe coasta estica, gradina zoologica ... - aveti cumva si o harta pe care sa fie marcate toate? - sigur, poftiti ... dvs sunteti aici si fiecare din destinatii este la maxim jumatate de ora de mers pe jos. ah, pardon, cu exceptia cerului pe care il puteti vizita in orice moment (...) - ce repede v-ati intors! - da... - nu v-a placut ce ati vazut? - a, ba da....sigur ca da, a fost minunat - ati vazut tot? - nu chiar - am inteles ... poate continuati maine - nu cred, dupa seara asta ma voi intoarce acasa - a, ce repede! este totul in regula cu sederea dvs? - da, sigur - imi pare rau ca plecati - da, si lui ca am plecat ...

Eu sunt vitamina R, de gasit doar in libertate si ma combin excelent cu emotiile gandite pe care le transform in rafale de energie . In curand voi avea un derivat. R patrat. O proteina noua care va decodifica gandirea logica si va asigna fiecarei inferente cate o senzatie. Daca voi fi administrata in dozele prescrise de intuitia celui care ma va lua, voi dinamita orice dezaliniere a sufletului cu faptele si voi periclita tentatia spre inautenticitate. La inceput voi insoti doar o nisa de oameni, dar treptat vor exista afilieri noi si cercul va creste ... la limita, el va ajunge pana la nivelul la care curajul nu se mai teme.

- imi doresc o relatie cu tine - de ce? - .... tu ... te-ai vazut?

Ce inseamna a ceda? M-am intrebat asta de dimineata, dupa doua-trei ore de inflamatie neuronala acuta si dupa alte cateva momente grave de suflet adunat in gat A ceda inseamna a pocni, a rupe, a distruge, a irosi, a renunta, a dizolva. Cum cedeaza ambreiajul Motivul principal il reprezinta neridicarea lui completa la schimbarile de trepte, chestiune care nu decupleaza cum trebuie discul si duce la o frecare a lui pana la distrugere. Un alt motiv il reprezinta opririle si pornirile dese, deseori nefortate si chiar inutile. Daca il simtim patinand, scotand zgomote, neintrand in viteza la rece, atunci avem niste simptome clare pe care le putem preveni prin ne-suprasolicitare, utilizare corecta, revizie periodica Cum cedeaza plasticul Simplu, la soc mecanic. Insa pentru ca plasticul este un material special, exista si o omida speciala care sa il ajute sa cedeze treptat, dupa cum au descoperit cercetatorii britanici. Pardon, spanioli ... deci, poate, mai credibili. Desi parea de

imi esti punctul pe i

- eu cand sunt atacat, reactionez! lupt! - eu nu - pai lupta! - nu stiu sa fac asta ... de fapt nu este vorba ca nu stiu, ci ca nu mai pot face asta din teama ... cand lupt cu lumea, castig, iar eu nu imi doresc victorii, ci lipsa nevoii de conflict singura lupta pe care nu o pot duce inca pana la capat este cea cu mine insami oriunde lovesc, apare o arma neasteptata cu care mi se riposteaza la fel cand lovesc eu inapoi, pot sa surprind si sa iau pe nepregatite adversaru-mi dar pe termen lung inca nici unul din noi nu am reusit sa dominam ... suntem egali ... "prea" egali si balanta se cere inclinata la un moment dat ... pentru ca nu exista echilibru stabil. iar al nostru este stabil de prea mult timp deja ... chiar si noi ne-am saturat de remize ...se anunta nevoia unui soc ce ar putea reaseza lucrurile intre cei doi poli de putere de la cap mi se trage iar inima stie ... si desi nu vrea sa stea deoparte, stie ca daca intervine acum va fi o lupta nedreapta o d

te rog lasa-ma sa am dreptate in demersul de a face din toleranta si generozitate a doua ta natura ... incepe cu mine! semnatari: tu, ca director operational si partener eu, ca director de creatie si partener energia dintre noi, ca administrator directori ca directori ... dar si sefii vietilor noastre? cesiune? sau factoring? cred ca este mai degraba vorba de principiul dupa care se ghideaza un ruj bun: rezista la transfer eu, R., declar ca iti voi fi alaturi la frumos si urat, la urat si inalt, pana cand le redefinim pe toate patru dupa chipul si asemanarea numitorului comun care ne estompeaza diferentele s-a dovedit ca daca mergi la cumparaturi nemancat, tinzi sa cumperi mult mai multe alimente decat daca ai lua, neavand senzatia de foame tot asa cred ca este si cu cererile in mariaj... si mai ales cu acceptatul lor: te uiti printre rafturi, te opresti la unul din ele si statuezi: - tu! hai cu mine pana acasa! in loc sa acorzi inaintea unei astfel de alegeri ragaz

m-as bucura sa fac haosul sa conteze ...  sa las ceva in urma, ceva care mi se datoreaza mie, nu lui am nevoie de putina aroganta ... de orgoliul urmei mele resimt acut nevoia de a-mi intreba corpul "ce poti, de fapt?" pentru ca el sa imi raspunda naiv "nimic din ceea ce ti-as putea transmite prin cuvinte" hm, chestia asta cu iubirea ... cu cat vorbim despre ea mai mult, cu atat ii validam lipsa oare? iubirea exista atata timp cat ori de cate ori te vad, simt ca dintr-o data respir corect. - asa, si? - pai ... si! nu poti sa necalci un gazon pe care ai calcat deja nu poti nerupe florile pe care le-ai rupt - asa, si? - esti prost? si! ia incearca tu sa lucrezi against your better judgement si vezi ce iti iese. - ce, ce? - fa-ti tie ce nu ti-ai face niciodata - e un nonsens - ce nu e? - ce? - un nonsens - hai, serios! zi-mi ce vrei de fapt - sa pricepi - ce? - ca "asa, si?" este mai rau decat "merge si-asa" - pai de ce? -

- tati, ce se intampla cu sentimentele, dupa ce nu mai sunt cu noi? - cum adica dupa ce nu mai sunt cu noi? - pai dupa ce, de exemplu, eu nu ma mai bucur cand vine A. sa ma vada, sau cand vad ca ea nu se mai bucura sa ma vada? - nu stiu, tati ... - nici eu ... dar trebuie sa gasim un raspuns, nu? - tu ce crezi ca se intampla? - pai cred ca ajung intr-o lume mai buna de unde ne fac cu mana - crezi ca se uita la noi de sus? - da ... daca le lasam sa se inalte acolo. - si cum crezi ca ajung sa se inalte acolo? - pai ... daca le facem loc. - unde? - in noi. - si cand le facem loc in noi? - cand ne pupam mult, cand radem, cand ne jucam, cand ne place de noi - si daca nu ne pupam si daca nu ne jucam? - pai atunci sentimentele pleaca de langa noi ... si ne lasa sa ne descurcam singuri; dar nu cred ca e bine sa se intample asta - de ce? - pentru ca nu merita. - ce nu merita? - ele. ele nu merita sa ne purtam asa cu ele ... cred ca si lor le place ca si mie, sa fie dragalit

Imi esti rima in poezia cu vers alb pe care mi-o formulez de cand deschid ochii pana la ... ceas de iubire.

- hai, misca-te! Ai pana la 14 sa imi raspunzi. - imi pare rau, nu am apucat ... - nu ma intereseaza scuzele - nici eu nu vreau sa le ofer ... dar nu am apucat si nici nu voi apuca sa fac singura ce trebuie sa faca o echipa - esti cancer pentru firma ... nu te pot face sa te simti responsabila pentru nimic - sunt responsabila pentru ce pot controla - si de ce nu o sa faci raportul ala, ma rog? - nu il fac pana la 14 pentru ca sunt la doctor acum ... am avut si am in continuare niste probleme de sanatate - aoleu, de ce nu zici asa? - pentru ca nu boala trebuie sa inspire la toleranta si intelegere

Spunea cineva ca pentru a intelege fidelitatea, trebuie sa intelegi infidelitatea. Sunt intru totul de acord la nivel de principiu, care, in ceea ce priveste viata-mi, m-a facut ca la un moment dat sa gasesc propria-mi acceptare: pentru a intelege iubirea, trebuie sa intelegi prima data lipsa ei.

Este senzational sentimentul de confirmare pe care ti-l oferi atunci cand constati ca ai facut bine sa nu te opresti din crestere ... din evolutie ... din cautari ... din a descoperi. Din a ramane singur, in ciuda posibilitatii unui "impreuna"care, poate, parea firesc la un moment dat. Dar in acelasi timp, atunci cand simti ca ai gasit, te poti intreba daca nu cumva iti esti dator sa nu te opresti din fix aceleasi demersuri: de crestere ... de evolutie ... de cautari ... de descoperiri ... de a te mentine in afara unui "impreuna" limitativ. Cum ar trebui sa fie insotirea astfel incat sa nu incorseteze? Cum ar trebui sa fii tu, astfel incat sa cresti alaturi de , si nu in ciuda a ? Da, exista foarte multe lucruri pe care le poti afla si senzatii pe care le poti trai in compania umanitatii, mai degraba decat in compania umanului prim. Cred ca avem de-a face cu cel mult o schimbare de macaz ... din crestere nu avem voie sa ne oprim, insa este posibil sa o pu

Este foarte interesant sa te constati subiectiv, indragostit fiind. Vezi foarte clar cat de prost iei decizii, cat de incetosat vezi realitatea si mai ales, cat de putin iti pasa de logica... Dai intaietate celui care te duce in larg si de fiecare data stie si sa te aduca la mal. Sufletului. Stii senzatia aceea cand la un moment dat, alegi pe cineva, pe unul singur, in fata tuturor celorlalte alegeri posibile? Cand accepti sa renunti la libertatea singuratatii? Cum stii daca esti Dumnezeul corect al vietii tale cand alegi?

Tu ce crezi ca se intampla cu ochii care nu se vad?

este pe cat de inf i or a tor, pe atat de inf l or i tor sa simti, traiesti si treci prin stadiile demotivarii profesionale recomand cu tot dragul experienta, insa doar dupa traversarea unui perioade de independenta decizionala intr-o pozitie de varf. de ce o recomand? pentru ca iti pune in fata o oglinda nemiloasa asupra a cine esti, a cine erai, a cine crezi ca erai, a cine crezi ca poti fi, a cine poti fi. cinci liste diferite. ce inseamna ca o recomand? avand in vedere ca nu alegi mereu cine iti va aparea pe contrasens, ma refer mai degraba la a imbratisa ocazia de a-ti pierde increderea si de a cadea. pentru ca o vezi, e cat China (sau oricum intuitia se activeaza si o face sa para asa) si vine ca un uragan ... ai cum sa scapi ... dar nu te da din calea ei ... gaseste o bara de care sa te tii ... sau care sa te tina cand muschii tai se blocheaza ... si stai acolo for as long as it takes. da, sa cazi de cat mai sus si de cat mai devreme! atata vreme cat tu o permiti,

- te-am observat mai demult - pai si? - pai si ce? doar nu te duci la fiecare om care ti se pare misto - a, nu? de ce ne retinem din a arata ca ne place cineva? nu si de asta ne aflam aici? nu si de asta coincidentele sunt, de fapt, intamplari-caramizi la fundatia noastra de oameni frumosi? Surprinzator sau nu, emotiile nasc niste demonstratii logice imbatabile, asa ca au un avantaj real si in viata celor mai rationali dintre noi :) tuturor ne place sa stim ca suntem placuti ... ca cineva ne observa ... uneori chiar avem nevoie de acest imbold pentru a ne putea observa mai bine pe noi insine

Din cauza unor probleme de soft, nu mai pot face poze cu telefonul ... sigur ca m-a suparat chestia asta , in conditiile in care atu-ul aparatului in raport cu competitia statea fix in dual camera si in rezolutia impecabila cu care surprindeam lucruri. Si deci si costul a fost pe masura. Incapacitarea a venit treptat ... prima data mi-am spart gemuletul care apara camera pentru ca mi-a scapat telefonul pe jos... si toate pozele ieseau blurat. Dar macar ieseau. Acum gata. Nu mai iese nimic. Si, deci, am inceput sa vad. Fenomenul se numeste #realitatelasuprapret.

sunt un paragraf in cartile oamenilor care m-au lasat sa ma scriu lor.

- nu merge, imi pare rau - este din cauza mea, am facut eu ceva? - nu, nu este din cauza ta... e vorba despre mine - stiu eu ca am facut ceva :( - nu, e la mine...dar stii, putem ramane prieteni cliseu il vezi pe toate drumurile totusi! opinez ca nu este imposibila prietenia 'de dupa' si mai mult decat atat, este cat se poate de posibil ca dupa o relatie mai mult sau mai putin amoroasa, insa cu siguranta pasionala, sa se poate infiripa o frumoasa amicitie post-factum. de ce nu, la urma urmei? au trecut curiozitatile intimitatilor de inceput, s-au consumat niste pulsiuni fizice, s-au eliminat de pe masa intrebarile incomode ... si ce ramane, atunci cand amandoi sunt viabili, este fondul. conditia ca aceasta etapa sa se intample este, cred eu, ca cei doi sa nu fie destinati unul altuia si indragosteala sa fie intr-atat de arzatoare incat sa mistuiasca orice sentiment de inceput pentru a lasa loc crisalidei sa isi urmeze cursul spre stadiul de fluture. cred ca an

Ideile preconcepute penalizeaza in mod brutal teoria probabilitatilor si fara drept de apel diversitatea cu care viata vine pe lume. Ca ce chestie sa avem prejudecati intr-o lume la care contribuim din plin? De cand valoarea transformata in principiu devine un drept, subiect al unei legi de stat? De ce increderea in ideea de alegere devine dreptul de a alege si implicit obligatia celuilalt de a-mi accepta decizia? Valorile nu se negociaza (sau nu ar trebui) pentru ca sunt individuale, in schimb drepturile sunt preponderent nascute din negociere si uzante sociale, pentru ca vizeaza comunitati. Cum s-a facut aceasta subtila tranzitie de la norma personala neinstrainabila la cea sociala cumparabila? Cine nu a fost suficient de atent aici? 

Cladire de birouri care acomodeaza cel putin 950 de persoane ... suflete cu emotii, facturi de platit, preferinte, familii, copii si obiceiuri alimentare Zona imobiliara scumpa, geamuri mari, incaperi luminoase in vecinatatea unui mall renumit, trafic nebun, tinute upper mainstream si parfumuri de trei-patru cifre in euro. De afara este aspirational, aproape un turn de fildes. Zece etaje Patru lifturi Etajul de destinatie se selecteaza dintr-o aplicatie care optimizeaza traficul si aloca fiecarei cereri o ruta. In functie de cate persoane folosesc acelasi lift, pe marginea liftului apar etajele la care va opri. Uneori degeaba te grabesti, liftul intra pe flancul Personalului de CRF: trebuie sa opreasca la toate cele 10 etaje pentru a lasa pe cate cineva. Ca azi. Ai zice ca asta incurajeaza comunicarea. Pana la urma, dureaza cam 4 minute sa ajungi cu cafeaua de la parter la etajul unde iti incepi ziua cu adevarata "cafea de dimineata" Etajul 1 -Buna dimineata!

Stiti pe cineva ce tine workshop-uri despre cum sa bei apa? Mi se pare esential sa stii exact cat sa bei pentru hidratare si unde sa te opresti pentru a nu te ineca. Sau imbata. Cu apa rece. Anticipez ca un seminar de 2 zile full la vreo 500 eur ar fi rezonabil. Si in acest mod econom si rational am incununa fericit seria workshop-urilor despre nimic. Ce e mai important? Sa stii sa vorbesti in public sau sa ai ce spune in public? Alternative de workshop ar mai fi: Cum sa te stergi la nas cand esti racit Cum sa ridici vocea treptat cand esti ciufut Cum sa inchizi ochii cand dormi Cum sa te imbraci cand te grabesti Cum sa raspunzi la telefon. Cand suna. Sau Cum sa devii prost.

greselile noastre, profund utile in economia unei vieti careia ii place sa invete si sa se dezvete, ne dau de gol cateodata ... pentru ca au prostul obicei de a scoate la iveala intentiile noastre ascunse ... un  film  vazut ieri mi-a adus o noua perspectiva asupra unui lucru despre care vorbim toti ... dar, oare, stim ce spunem? nu ce stii iti face necazuri, ci ceea ce stii si nu este real aud adesea "ce nu te omoara, te face mai puternic", "ce nu stii nu iti poate face rau", "scopul scuza mijloacele" sau "ce ajungi sa stii, nu mai apreciezi" fiecare din ele sunt laitmotive ale celor care se incurajeaza in momente grele, in clipe greu de parcurs si peste care pare greu spre imposibil de trecut dar tot ele sunt si sloganuri nascute din experienta, clisee de "doamne-ajuta" prin care uneori cred ca ne justificam niste scapari ... niste actiuni de care nu ne-am dori sa fim capabili. pe locuri fiti gata [dar, oare, e