obligatia de a avea drepturi

Ideile preconcepute penalizeaza in mod brutal teoria probabilitatilor si fara drept de apel diversitatea cu care viata vine pe lume.
Ca ce chestie sa avem prejudecati intr-o lume la care contribuim din plin?
De cand valoarea transformata in principiu devine un drept, subiect al unei legi de stat?

De ce increderea in ideea de alegere devine dreptul de a alege si implicit obligatia celuilalt de a-mi accepta decizia?

Valorile nu se negociaza (sau nu ar trebui) pentru ca sunt individuale, in schimb drepturile sunt preponderent nascute din negociere si uzante sociale, pentru ca vizeaza comunitati.

Cum s-a facut aceasta subtila tranzitie de la norma personala neinstrainabila la cea sociala cumparabila?
Cine nu a fost suficient de atent aici? 

Comments

Anonymous said…
Suntem propria noastra problema, ne sechestram in propriul nostru tarc din nevoia de a ne simti in siguranta, de a avea minimul vital necesar care a evoluat in deviatul a avea cat mai mult si cat mai curand fara a ne asuma riscuri.
Visez la un viitor in care copii nostri sa aiba casa ,masa ,masina ,pentru ca ei sa poata avea timp sa inoveze, sa creeze, sa viseze si altceva decat bani, un viitor in care sa nu mai poata fi cumparati.
Probabil ar trebui si educati pentru asta.