invers

- tati, ce se intampla cu sentimentele, dupa ce nu mai sunt cu noi?
- cum adica dupa ce nu mai sunt cu noi?
- pai dupa ce, de exemplu, eu nu ma mai bucur cand vine A. sa ma vada, sau cand vad ca ea nu se mai bucura sa ma vada?
- nu stiu, tati ...
- nici eu ... dar trebuie sa gasim un raspuns, nu?
- tu ce crezi ca se intampla?
- pai cred ca ajung intr-o lume mai buna de unde ne fac cu mana
- crezi ca se uita la noi de sus?
- da ... daca le lasam sa se inalte acolo.
- si cum crezi ca ajung sa se inalte acolo?
- pai ... daca le facem loc.
- unde?
- in noi.
- si cand le facem loc in noi?
- cand ne pupam mult, cand radem, cand ne jucam, cand ne place de noi
- si daca nu ne pupam si daca nu ne jucam?
- pai atunci sentimentele pleaca de langa noi ... si ne lasa sa ne descurcam singuri; dar nu cred ca e bine sa se intample asta
- de ce?
- pentru ca nu merita.
- ce nu merita?
- ele. ele nu merita sa ne purtam asa cu ele ... cred ca si lor le place ca si mie, sa fie dragalite, asa, sa fie pupate cum ma pupati tu si mami cand fac ceva bun .. si cred ca le mai place sa aiba grija lumea de ele, tot cum aveti voi grija de mine cand ma lovesc, de exemplu
- crezi ca sentimentele se pot lovi?
- singure, nu. Ce intrebare, Doamne! Normal ca nu pot singure ... dar cred ca le putem lovi noi atunci cand ne batem joc de ele ... uite, azi doamna profesoara ne-a certat cand M.a inceput sa rada de C. si toti din clasa a inceput sa se ia dupa ea. Ca asa ne-a venit la indemana, sa radem si noi de C. Si el s-a suparat ... s-a vazut ca s-a suparat, dar parca nu ne puteam opri. Noroc de profesoara ca ne-a zis sa nu mai facem asta. Dar C. a ramas suparat, stii, chiar si dupa ce ne-am oprit ...
- si ce sentiment crezi ca ati lovit aici?
- dragul de el. Ca ne e drag, chiar daca e ciudat ... e parte din clasa. Nu stiu ce rol are si care-i faza cu el, dar are un rol. Uite, de exemplu el e singurul care raspunde la intrebarile profului de matematica si face compunerile cele mai lungi ...
- si cum simti lucrul asta?
- pai e ciudat ... dar e special, stii? ca nu e ca noi ... ma enerveaza cateodata ca nu pot si eu sa fac ce face el ... dar ma bucur ca nu sunt asa pentru ca atunci clasa ar fi ras de mine, stii?
- crezi ca sentimentul, odata lovit, poate ierta?
- cum adica, nu inteleg?
- pai crezi ca daca un sentiment e lovit, poate sa il ierte pe cel care l-a lovit?
- da, cred ca ii trece la un moment dat ... dar nu se descurca singur, cred ca are nevoie de noi.
- care noi?
- de noi, cei prin care el poate sa vada. Cred ca eu te iubesc pe tine pentru ca las iubirea din mine sa te vada. Si bine, mai e si ca esti tati meu asta nu stiu s-o explic ... Fara oameni, sentimentele ... nu au parca nici un Dumnezeu. Sunt neduse la Biserica, asa.
- si de ce crezi ca ele ajung sa nu mai fie cu noi?
- cine?
- sentimentele
- a ... pai pentru ca ne obisnuim cu ele si pentru ca ne facem ca nu le vedem. Si le pica rau. Si pleaca.
- si noi?
- pai noi dup-aia ne intrebam ce-a fost asta?
- serios?
- da, asa cred. Dar stii, nu inteleg o chestie.
- ce?
- nu tu trebuia sa raspunzi la intrebarile astea?