si!

m-as bucura sa fac haosul sa conteze ...  sa las ceva in urma, ceva care mi se datoreaza mie, nu lui
am nevoie de putina aroganta ... de orgoliul urmei mele

resimt acut nevoia de a-mi intreba corpul "ce poti, de fapt?" pentru ca el sa imi raspunda naiv "nimic din ceea ce ti-as putea transmite prin cuvinte"

hm, chestia asta cu iubirea ... cu cat vorbim despre ea mai mult, cu atat ii validam lipsa
oare?
iubirea exista atata timp cat ori de cate ori te vad, simt ca dintr-o data respir corect.

- asa, si?
- pai ... si!
nu poti sa necalci un gazon pe care ai calcat deja
nu poti nerupe florile pe care le-ai rupt
- asa, si?
- esti prost? si! ia incearca tu sa lucrezi against your better judgement si vezi ce iti iese.
- ce, ce?
- fa-ti tie ce nu ti-ai face niciodata
- e un nonsens
- ce nu e?
- ce?
- un nonsens
- hai, serios! zi-mi ce vrei de fapt
- sa pricepi
- ce?
- ca "asa, si?" este mai rau decat "merge si-asa"
- pai de ce?
- pentru ca imbie la indiferenta
- hm, ce ciudat! eu il consideram mai degraba un mod de a nu mai analiza atat totul
- poti sa nu analizezi, dar sa iti pese. Cu "asa, si?" arati ca te doare la basca
- asa, si?