Pentru cei de esenta tare

Nimic mai real decat revederea in ochi a unei iubiri trecute.

Nimic mai real decat auzul unor linii melodice incarcate emotional cu amintiri.

Nimic mai real decat trairea plenara a unei povesti de amor al carei final este iminent.

Nimic mai real decat genunchii inmuiati de fiorul unei re-atingeri care iti aminteste de o fosta inima imbibata pana la inec.

Si nimic mai real decat trezirea dintr-o dragoste esuata.

Toate, in special pentru ca implica suferinta, se traiesc pana la ultima celula vie din corp.

Nu degeaba se spune ca trebuie sa stii sa "cazi" in iubire fara sa te pierzi.

DAR
Iubirea este un ceva trait din intamplare, nu o chemi, nu te cheama. Se intampla si gata, este un accident fericit al firii. Nu ii datorezi nimic si nu ti se datoreaza!
Asa ca in virtutea "zicalei" de mai sus intreb: mai poate fi un sentiment atat de atent gandit si calculat, numit iubire? Sau intra mai degraba la capitolul "realizari personale"?