Concluzie

      Ma uit de jur imprejur. Si oricat as incerca sa nu, reusesc in mod constant sa imi sustin cu argumente foarte solide concluzia la care am ajuns demult si pe care incerc sa o neg. Criticam tot ce ne iese in cale, barfim, ii inghiontim pe ceilalti cu vorbe si fapte reprobabile, purtam mastile asfaltului pe care calcam zi de zi indreptandu-ne spre "cine stie?", avem mutre îngalate de griji, temeri, secrete bine pazite si remuscari, dam din cap a "ţţţ, ţţţ, ţţţ" cand vedem "tineretul stricat din ziua de azi", nu ne respectam batranii pentru ca noi suntem tineri si traim pentru viitor si banii, banii, banii, banii de acum, nu ne gandim la valorile autentice pentru ca nu mai stim care sunt ele, iar daca cineva incearca sa ne indice reperele, dam cu ei de pamant cu un batjocoritor "Ce, mah! Ma inveti tu pe mine ce am de facut? Ti s-a urat cu binele sau ce?", vorbim urat, ne lasam corupti si devenim stantajabili daca ni se promite putin "os", suntem mici si am imprumutat felul de a fi al celor pe care dispretuitor ii denumeam "mitici", demolam ce construiesc altii pentru ca "noi stim mai bine", ne enervam, furam si capusam orice si pe oricine are, in capul nostru, de prisos. Am spus ca avem deja încriptata in gene critica si denigrarea celorlalti drept filosofii de viata? In fond, sunt singurele precepte pentru care nu iti trebuie studii, training-uri, înzestrare intelectuala si ambitie creativa (daca nu cumva chiar le certifica lipsa).
      Si nu numai ca deocamdata sansele de revenire sunt mici, dar ele se diminueaza pe bucata-zi de adancire in molozul ideatico-atitudinal.

      Pentru ca inca nu am ajuns sa regret ca am iesit din casa cu o zi inainte celei prezente, azi, deci, am iesit :). Si nu mare mi-a fost mirarea cand, conform uzantei nedorite dar deja binecunoscute mie, am gasit un nou argument pentru a-mi sustine concluzia.
      Aceea conform careia suntem un popor cu o atitudine tipica de politician aflat in opozitie.