Nebunia

      Ca si cum simti ca te apasa peretii fiintei tale. Din stanga, din dreapta, din fata, din spate, de jos si de sus. Din toate directiile simti presiunea fizica a constructiei care esti. Si nu te poti adaposti decat fugind in tine insuti, in strafundul cel mai dinauntru al tau si facandu-te mic mic mic mic mic. Pana cand peretii se apropie intre ei atat de mult incat aproape se ating; dar nu inca. Te mentin pe tine, cel mic mic mic mic mic, drept liant pentru ca fara tine soarta lor ar fi a unui acoperis ancorat in vazduh.