Ce ne spunem cand nu ne vorbim

Cand are prea multa libertate, omul, in loc sa zboare, isi leaga aripile, iar cand nu are libertate, zboara in cercul lui limitat inchipuindu-si ca atinge infinitul.

Nu pot fi atat de crud incat sa ma razbun pe tine pentru ca nu mi te dai si totusi...o fac mereu. Te vreau a mea. Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla?

Mi-e atat de dor de tine si am atata sete de firesc!

Cand simti ca poti sa lasi un om sa te locuiasca, iti asumi imprevizibila si desavarsita suferinta. Stii ca oricand, in orice fractiune de respiratie, omul acela poate sa bata in tine piroane si tu trebuie sa il lasi, sa nu fugi, sa nu te ascunzi, sa nu-l scoti afara din tine. Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica...In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.

Primul ei "te iubesc" rostit era sinonim, in mintea ei de atunci, cu "ai grija de mine"!

Ce prada usoara este omul atunci cand singuratatea il copleseste. Suntem fascinanti cand ne este frica, nu?

Extraordinar este ca nu ii poti cere celuilalt nimic. Nu-i poti cere omului pe care l-ai lasat sa te cotropeasca cum sa te cotropeasca. Nu-i poti cere sa umble prin tine descult, caci asta ar insemna sa te menajezi. Iubirea nu are cale de mijloc. E nuda. Omului aceluia nu trebuie sa ii ceri. Pe omul acela trebuie sa il ajuti sa simta ce sa iti dea, cum sa calce prin tine, cum sa te cunoasca fara a te zdrobi. Nimeni, in afara ta, nu te cunoaste mai bine. Nimeni nu are de unde sa stie ce te doare si ce nu te doare. Poate, daca ai noroc, sa te intuiasca, dar atat.

Intr-o viata nu simti decat cu o singura persoana infinitul (...) restul sunt aproximari. Cum sa fac sa stiu cand traiesc ceva serios si cand ma balacesc la suprafata?

Nu cred in certitudini. Nu exista. Nu-mi spune nimic cert. Lasa lucrurile sa se intample. Nu le inchide in promisiuni.

Eu ma pierd usor. Tu ma aduni.

Imposibil sa ma despart (de tine), oricat am incercat. Te-am spart in mii de bucati si te-ai refacut fara sa lasi o crapatura. Iubirea lipeste bine.

Ne suntem aer.

Sufletul nu miroase. Oricat de stricat este. Asa reuseste diavolul sa se ascunda in noi.

Sunt extrem de gelos pe momentele tale de voluptuoasa singuratate.

Exista oare cineva care sa renunte cand stie ca poate sa aiba?

Daca o sa te las vreodata sa dansezi singur (...) sa nu ma iei in serios. Sa ma tii strans in brate, fiindca o sa imi revin.

De-ar fi adevarat ca omul detine liberul arbitru s-ar vorbi mai mult despre altceva.

Cand te tin in brate, am cea mai mare incredere din cate exista pe lume.

Pacatul: esec existential.

Mi-e dor sa fim noi. Ne-am regasi atat de repede fara bruiaje create de altii.

Daca pot sa traiesc tacerea, pot sa traiesc orice.

E incomod sa traiesti permanent cu greata de sine. Nu mai pot face nici un pas. Ma simt ca o rama. Ma tarasc. Nu mai pot sa respir pamant.

...pajistea plina de roua pe care alergam tinandu-ne de suflete...

Iti amintesti cum spuneam cand ne prindeam fulgii de zapada in suflet? "Asta inseamna ca ne-am logodit".

Este un secret al vietii sa nu deconspire moartea. Ce solidaritate!

Cand unul iese de pe ring, celalalt e dator sa il astepte sau sa il traga inapoi.

Oamenii nu se schimba decat daca vor ei. Daca astepti sa se schimbe ceva in cel de langa tine, astepti pentru ca asta e optiunea ta. Cei mai multi cu care avem de-a face sunt niste persoane extraordinare, numai ca nu atunci cand facem noi pereche cu ei.

(Noi doi) ne vedem atat de putin, de parca Dumnezeu ne da cu portia.

M-am trantit in genunchi in fata unei icoane cu candela aprinsa si am inceput sa plang. Simteam ca o mare de intuneric se napusteste peste mine. Cautam o carja. Asa fac oamenii slabi. Isi accepta nimicnicia doar cand sunt cu streangul de gat.

Daca te enervezi cu altii, as vrea sa nu te intalnesti cu mine pe post de gunoi.

Lucrurile serioase sunt atat de putine incat te obliga sa nu le eviti.

Putem sa fim curve. Putem sa ne mintim si sa traim altceva decat ceea ce simtim (...) Iadul atunci incepe cu adevarat. In momentul in care  te joci cu sufletul. In momentul in care te obligi sa traiesti ceea ce nu vrei sa traiesti. Din mii de motive. Decizia ne apartine  Ratarea, la fel. Fiecare om stie foarte clar cand opteaza, de ce si pentru ce opteaza.

...oamenii se pierd din neatentie.

Viata e plina de optiuni si de semne de circulatie.

Poti sa-ti dai seama ca iubesti daca simti ca te sufoci de dorul celuilalt, daca simti ca este aerul care-ti face posibila viata. Deci iubirea trece prin plamani.

Drumul spre frumos nu are dublu sens. Daca ai pornit sa cauti, nu te opresti.

Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista, strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte.

Toate asa-zisele suflete frumoase au la baza un rau fiziologic. (Nietzsche - cum devii ceea ce esti)

Cand ceea ce ni se intampla nu coincide cu ceea ce intuiam sau speram, reactionam ca la boala. Suntem confuzi, derutati, incomodati pe moment, pentru o perioada ne luptam, dupa care ne vindecam sau murim.

Cinismul este singura solutie cand incerci sa reproduci intensitatea cu care sufletul tau a vibrat intr-un moment de abandon.

... nu ai cum sa te plangi atat timp cat tu consimti la devenirea ta.

Hai sa iesim din convalescenta asta a sentimentelor contradictorii. Hai sa ne asumam.

Din ce in ce mai des am senzatia ca imi pierd mintile (...) reactie la supradoza de speranta, de iluzie.

Cazut pe spate, la pamant, nu poti privi decat in sus.

Nu sunt perfect, te astept cu imperfectiunile mele.

Nu imi mai gasesc locul. Ce-i drept, nici nu l-am cautat unde trebuie.

Parerea mea e ca acum traim un rahat mai mare decat inainte. Nu vad nici un sens in a fi despartiti. DAR asta nu inseamna ca trebuie sa ne complacem in a trai un nimic indulcit.

Nepasarea e arma cu care ucizi sigur.

Omul este ceea ce isi aminteste despre sine (si idealul spre care tinde).

Cand e vorba de suflet, nu suntem constransi de imprejurari.

Sa te intrebe cineva "De ce esti fericit(a)?" si sa raspunzi "Degeaba". Ce tare!

Omul e o pasare cu rau de inaltime.

Cand iubesti nu-ti mai apartii.

Oamenilor nu le este frica de pacat, le este frica de consecinta pacatului, pentru ca oamenii nu traiesc concretul, traiesc proiectia concretului (...) Pentru ca oamenii sunt lasi. Pacat este tot ceea ce roade constiinta.

Nu mai stiu cine esti, cine sunt. Pe cine iubesc?

Cand iubesti, exista "destul"?

Te iubesc mai mult decat te-am iubit atunci cand iti spuneam.

Paradox: cand esti indragostit, nu vorbesti despre dragoste, ci despre celelalte lucruri, cu entuziasm. (...) Pe masura ce dispare, dragostea devine din ce in ce mai des subiect de dezbatere. 

Ai rau de rau? Urca-te in varful vietii si arunca-te in gol. Cei care mor sunt numai cainii!

Oamenii elevati se caracterizeaza prin DURATA sentimentelor alese si nu prin intensitatea lor (Nietzsche). Cu alte cuvinte, este elementar pentru oricine ca nu poate avea certitudine/stabilitate in sentimentele sale, insa avem datoria morala de a nu renunta la ele, chiar daca scad in intensitate, chiar daca palesc cu timpul.

De traire senzoriala e capabil oricine. Si o maimuta iubeste, si un caine iubeste din punctul asta de vedere. Numai ca omul e cel care face angajamente.

Obstacolele cu care te confrunti in afara reprezinta limitele pe care le porti inlauntrul tau.

Merita sa ne descoperim dar nu merita sa ne facem rau descoperindu-ne.

Sa facem dragoste pana cei-am starni  gelozia lui Dumnezeu, l-ar enerva si ne-ar trimite la dracu'.

- Omul disperat nu are nevoie de tacere. Omul disperat are nevoie de sfaturi.

- Omul disperat are nevoie de sine, domnisoara!

Te aveai pe tine ca scut si orice incerca sa te atace, loveai cu tine.

Nici "te iubesc" nu mai stiu ce inseamna acum. In trecut insemna "sa-l transformi pe celalalt in prioritatea ta".

Nu poti sa traiesti fara incredere decat daca iti transformi viata intr-un veceu public in care fiecare fapta devine taxabila la sange.

Mintind, ai mai multe lumi. E un exercitiu fabulos de pastrare intacta a propriului eu. Vinzi realitati care nu au existat si nu vor exista niciodata pentru a nu permite nimanui sa intre in realitatea ta. Vrei sa ramai singur.

La un moment dat, oricat de mult poti sa inoti in minciuna, ai nevoie de adevar, sa respiri.

...mi-a oferit atata intuneric cat am avut nevoie, ca sa ajung sa cer lumina si sa imi dau seama ca omul nu se va adapta niciodata firesc la bezna in care pica din neatentie.

Sufletul-pereche (...) este omul oglinda, omul care te scapa de prejudecati si te obliga sa te vezi asa cum esti, omul care nu te lasa sa te mai minti si care trage de tine sa te dezobisnuiasca de tot ce e fals in tine si in jurul tau. Daca pentru un astfel de om esti dispus sa iti schimbi viata, inseamna ca ai nevoie de ceea ce el iti doreste.

Lupta adevarata se naste in momentul in care te ai si incepi sa te pastrezi, sa nu te mai pierzi.