Martisor

Scenariu: te loveste lehamitea.

Te uiti in jur, te uiti in jos, te uiti in sus, te uiti in stanga, te uiti in dreapta, te uiti la tine, te uiti in tine, te uiti prin tine. Te tot uiti si degeaba, nu gasesti motivatia pentru a schimba ceva in actuala stare de fapt. Si nu esti las, esti doar dezamagit si plin de oboseala, toropeala, durere si spleen.

Intriga: Rupi ritmul si te autocorupi intrucat nimeni nemeritand nimic, cel mai bun lucru este sa continui sa te chinui si mai ales sa ii chinui pe ceilalti.  Daca tie nu iti este bine, macar celorlalti sa le fie putin mai rau, nu acesta este tiparul revelatiei de secol? Pedeapsa mai mare credem ca nu exista.

Inainte de a trage cortina, insa, o lovesti inapoi in moalele lipsei de stima. Nu din ambititie, nu din dorinta de renastere, nu din instinct, nu din speranta, ci doar din ... lipsa de aplomb pentru a cauta alte alternative. Pur si simplu pentru ca asa iti vine.
Ar fi dubios sa iti propui sa te iei de guler cu lehamitea nu? Inamic ii poate fi numai ceva pornit din si cu dezinvoltura.


Deznodamant - incepi sa intelegi de ce rasar ghioceii primavara. Au atatea motive sa se ia la tranta cu zapada uda, geroasa si murdara!

Mici non-suflete plapande si albe care dupa ce reusesc sa castige aceasta batalie a naturii, se asaza frumos in pieptul ... celor ce il au.
Pentru ei a fost de fapt totul si lor li se ofera drept martisor an de an., celor pe care ii mai gaseste asteptandu-i, pentru ca numarul destinatarilor variaza in mod constant.

Morala: la ce sens un recensamant? Macar daca o crestere a populatiei ar conduce la disiparea lehamitei, la intimidarea ei cu noi si noi perechi de irisi, ca parti florale a ochilor-suflete. Ca parteneri de viata a ghioceilor de Martisor. Da, macar...