Inceput de 8 Martie sau "Asa nu!"

      La metrou. Jos adica, pe culoar. Stau, astept sa apara, astept, astept, vine.
      Fain, ma urc plina de bunadispozitie. Dau de o aroma putifera care ma inspira sa ma dau jos la urmatoarea statie (nu sunt sensibilo-schimonosita de felul meu, dar credeti-ma!, putifer este putin spus pentru a descrie oroarea olfactiva).
      In fine, astept cu nerabdare sa se deschida usile la urmatoarea statie, cand aud in spatele meu o voce de 
El:  Ce faci, iubita? La multi!
Ea:  Salut, iubita*! Sa fie!
El: Nici sa fi zis o matanie nu dadeam azi de tine! Uite!
(nu stiu ce a urmat dupa uite, pot doar sa deduc)
Ea: Woooow, frate! Si ti-ai luat d-astia? Nebuno*!
El: Am vrut sa-mi iau dar nu am gasit culoarea care sa mearga cu pupila, asa ca am mers pe Dolce & Gabbana. Am dat 185 dolari, totally worth it!
Ea: O, ai iesit bine, bre! Eu am dat ceva mai mult data trecuta cand am ajuns pe acolo dar anyway, sa ii folosesti sanatos.
El: Mah, pentru niste ochelari si hai sa zicem si marca treaca-mearga, e totusi chilipir pana la urma, n-ai zice?
Ea: Totally!

      Pentru ca nu am rezistat impulsului - deh, am si eu limitele mele :) - m-am uitat sa vad ce si cum stau lucrurile in directia poluarii fonice. Ahaaa!!! De acolo venea nu doar monstruozitatea verbala ci si aroma putifera. Fir-ar!!! Ce puteam sa-i mai zic femeii, e ziua ei azi, am zis sa o las in pace. Prezenta domnisoreasca in cauza era micuta de inaltime, bine proportionata, cu o exceptie - pometii erau un pic prea scosi in evidenta comparativ cu barbia din cauza tencuielii buretoase aplicate in strat foarte gros cu bidineaua cu fire de coada de cal. Anyway! Ce s-a adaugat ca un minus la toata scena aia desprinsa parca dintr-un Cosmopolitan-editia de buzunar este faptul ca exact in momentul in care mi-am indreptat privirea inspre domnisoara de mai sus mi-a tusit in fata probabil o intreaga pleiada de bacili adunati de prin cluburi. Noroc, zic, noroc ca am avut prezenta de spirit ca inainte de a ma urca in metrou sa imi aplic preventiv pe mutra un sal. Un fel de just in case, cum s-ar zice. Asa ca am fost ferita de invadatorii nepoftiti.
      Mi-am intors apoi privirea in partea opusa celor doua infatisari matinale obosite dar spoite cu fond de ten (da, si el era dat cu maglavais pe fata) si am vazut un alt tanar foarte dragut cu castile in urechi - razbateau niste acorduri rock. Recunosc, il invidiam putin. In mod sigur as fi fost mai aparata daca as fi dat, macar pentru aceasta dimineata, o sansa autismului practicat de cei care refuza sa asculte sunetul strazii si isi baga ororile alea de casti in urechi de cum ies pe usa. Astazi as fi fost mai castigata daca as fi stat in lumea mea si as fi inchis portile pentru "restul lumii". Macar pentru ca sunt (practic ocazional, dar teoretic tot timpul) purtatoare de fusta si astazi este 8 Martie.
      Asa ca femeie, de esti frumusica ori mai putin, inalta ori scunda, plinuta sau filiforma, bruneta, roscata ori blonda, cu gene lungi sau de nevazut, cu unghii lacuite sau nu, cu par lung sau scurt, aranjat sau lasat neglijent pe spate, machiata sau naturala, cu sau fara pistrui, purtatoare de nuante crem sau poate roz tipator, mama deja sau inca nu, cred ca este ziua ta. Nu doar azi, dar poate azi mai mult decat oricand macar pentru ca este o sarbatoare tip "chestie" unanim recunoscuta inclusiv de catre barbati. Si sa fim sincere, pentru ei esti tu de multe ori ceea ce esti.
       Fraza de mai sus m-a salvat de la o eventuala acuzatie de "atac la persoana" intrucat mi-a trecut prin cap in momentul in care singura pornire care imi invada trupul (inca in metrou fiind, pentru ca din cauza socului :) am uitat sa cobor la prima statie, asa cum imi propusesem initial) era sa spun "Piţii, mai usor cu englezismele si pentru Dumnezeu, ce ingredient putifer are sandvisul ala de-l tii in manutele manichiurizate ca pentru Halloween?"
      In schimb, pentru ca nu suntem in Moldova unde cica barbatii au si ei ziua lor, n-am avut nici o fraza de tip "help" pentru el asa ca nu l-am lasat sa treaca pe langa mine ca si cum nu ar fi existat, i-am acordat privilegiul de a fi (in capul lui) admirat. M-am bagat deci in vorba conform standardelor cerute chiar de audienta cu care aveam de-a face cu:
-Could you be more gay?
Raspunsul primit de la respectabilul:
-Totally!

      Ce sa mai explic ce era de fapt cu intrebarea, de ce n-a inteles-o si unde sau de ce a gresit grabindu-se, ce e cu mistoul si ce rol are el in viata de zi de zi etc etc. Lasa, sa fie si ziua lui azi. Dar spun doar atat, doamnelor, grija mare, exista aspiranti la categoria din care faceti parte!
:)


Si pentru putin fun de 8 Martie 
cu izul unei povesti (IT) nemuritoare 
de mahala de secol XXI

* am zis ca nu aud bine, dar apelativul s-a repetat asa ca nu ma insala inca auzul.

Comments