Precept

Nu cred in lucrurile facute din indoiala. Cred ca ne datoram noua insine scurtul timp de limpezire astfel incat decizia finala sa nu lase loc unui final deschis.

Comments

Anonymous said…
Indoiala isi croieste loc si in spatele usilor inchise (cat de bine poti inchide, in fond, o usa?), cu atat mai mult in sufletul si mintea omului care sunt departe de a fi obiecte ermetice. Cu sufletul e o certitudine, in ceea ce priveste mintea insa... uneori am indoielile mele. A te indoi e un sentiment definitoriu pentru "salciile ganditoare".
Raluca said…
a pune in balanta, a analiza, a reconsidera, a regandi, a razgandi, a pune la indoiala esenta si cauzele unui status quo (nu a status quo-ului per se)- acestea cred ca sunt atributele salciilor ganditoare; a trai cu regretul de a nu fi facut ceva conform reconcilierii minte-suflet va fi un chin pentru cel pripit. Indoiala la care ma refer eu aici este de tipul unei stari "in cumpana" si a timpului necesar pentru acest proces. Pana decizi ce este de facut, esti fiinta ganditoare, dupa, iti asumi constient varianta aleasa si mergi mai departe fara tentatia de a mai privi in urma si fara senzatia unor socoteli neincheiate. Dar da, de acord ca indoiala poate lua nastere in spatele usilor inchise ... dar va fi un simplu elan usor de inabusit pe fondul unei decizii bune comparativ cu o stare de framantare continua in caz contrar.