Stare de nervi in lipsa de cvorum

Cand nu mai ai motivatia de a face ceva, leaga-te de un dor. De un dor de orice. 

Cand nu mai simti dor pentru nimic din ce a fost, ti-ai incheiat toate socotelile memorialo-senzoriale cu trecutul. Este ca si cum ti-ai trai propriul avort emotional, fizic putand fi intact. Nu este un moment de panica, eu il vad mai degraba ca momentul din viata unui GPS in care se "reconfigureaza traseul".

Cand nu ti-e dor si nici nu agreezi prezentul constient ca de clipele de acum iti va fi candva dor, urmareste trotuarul. Mereu trotuarul duce undeva, daca acceptam ca pana si o fundatura este per se o destinatie. Alege mereu traseul in detrimentul destinatiei. Nu solutia, nu concluzia la ceea ce suntem sau a ceea ce cautam in viata este gura noastra de oxigen, cat mai degraba reprezinta o tentativa de prioritizare a haosului din capul nostru. Nu destinatia cat calatoria! Doar gandindu-te si aspirand obositor si sec la destinatie este ca si cum ai copia rezultatul la o problema de matematica pe care habar nu ai s-o rezolvi.

stafeta