RALUCA MIHĂILĂ

In 2018 human will be the new perfect. 1. Fa! Lâncezeala te scoate din uz. 2. Fii acolo! Emoticonul nu e emoție. 3. V orbește în continuare  cu caii verzi de pe pereți. E corect să le fii alaturi așa cum ți-au fost și ei ție, la nevoie. Am zis.

intalniri adolescentine sau nu, cele mai intransigente si nabadaioase din iubiri au in prim plan razgandirile ca laimotiv ba da, ba nu un joc al contrazicerilor asumat de ambele parti. la un moment dat, unul din 'jucatori' alege sa se tina de cuvant si sa puna in practica 'asa nu' soc si panica! ce este de condamnat? (pentru ca in mod cert lumea se va grabi sa gaseasca vinovati, in special jumătatea care "și-a luat-o") ca in sfarsit cineva isi respecta angajamentele sau ca acelasi 'cineva' rupe ritmul unui joc in care s-a incetatenit tacit ca jocul continua, oricat de dureros devine? eu nu as cauta vinovati cel mult, as pune intrebari si as incepe cu un de 5 ori 'de ce?'-uri adresate celui ofensat ca cineva i-a spus 'nu' si chiar s-a tinut de cuvant cat de alienat sau autosuficient  sa fiicat sa iti creezi propria-ti normalitatea din turnul căreia sa consideri condamnabila respectarea unei declaratii, in detrimentul con

Cred că îmi lipsește o sinapsa ... Nu vad utilitatea chefurilor de revelion. De fapt nu e vorba de asta, cat mai degrabă de lipsa mea de aplomb pentru a face o dată pe an un recensamant al lucrurilor întâmplate în imediat sau în imaginația noastra, un angajament față de niste lucruri pe care nici vorba sa le facem pe de-a-ntregul, o lista de speranțe care incep cu "de mâine..." Cred că la final de an suntem în ipostaza unui flamand care merge sa cumpere de mâncare și ia tot raftul cu el, fara a avea nici un simt de raspundere fata de imprudentele speranțelor sale. Cred că nu e bine să așteptăm să ajungem la un final convenit social pentru 31 dec la ora 23:59:59 și n-ar fi rău sa dospim in noi ideea că "la un moment dat trebuie sa abandonam speranța unui trecut mai bun"* *Irvin.D.Yalom

ce ne mai plac plafarurile, homeopatia, textilele eco, designul urban fluid asemenea formelor de viata, agricultura bio si mancarea vegana! bio all inclusive! in timp ce fabricile de outsourcing ieftin asiatic, mezelariile si crescatoriile furibunde de animale hranite cu antibiotice isi fac mendrele mercantile in contextul consumerist de azi, o nisa din ce in ce mai mare de oameni isi doresc alternativa sustenabila. adica acele produse provenite din surse organice, controlate, 'curate' din punct de vedere chimic, fizic, biologic, garantate. ce frumos! imi place ... si imi plac oamenii care fac aceasta alegere ... pentru ca inainte de a se contura pe ei, isi aleg anturajul care sa le hraneasca sufletul, corpul si mintea. curgerea apei, ascutimea vazduhului, consecventa focului, darzenia aerului si metalicul inimii. deseori, compania oamenilor care fac aceste alegeri este una agreabila ... insa ce nu am reusit sa inteleg este de ce energia pe care o transmit mai departe

intr-o discutie recenta mi-am amintit de testul socratic, un reper pe care obisnuiam sa il folosesc ori de cate ori venea cineva la mine cu potentiale flecareli de budoar intre timp am mai renuntat ... ca sa nu jignesc potentialii interlocutori de conversatie prin dezinteresul meu fatis. nu sunt convinsa ca a fost o decizie buna, intrucat intre a alege sa fii selectiv si autoconform versus a te adapta celorlalti, in mod normal mergi pe prima varianta... anyway, acest filtru-test spune, pe scurt, ca daca cineva are intentia de a-ti transmite un mesaj, este rational, eficient si util sa il inviti la trei raspunsuri consecutive: 1. esti sigur ca ceea ce imi spui este adevarat? 2. ceea ce vrei sa imi spui este ceva de bine? 3. ceea ce vrei sa imi spui imi este folositor? in mod evident, majoritatea  ar incepe sa taca din gura intr-o masura atat de mare, incat ar fi cel mai adevarat, bun si folositor lucru pe care l-ar putea face. as inventa un test al linistii prin care aceia c

Ce se întâmplă când fiecare din cei doi are o optica proprie legat de jumătățile de măsură? Pentru el înseamnă că nu vrea să renunțe la ce simte, iar pentru ea inseamna că nu înțelege cum poți accepta o iubire supusă unor termene și condiții. Ambii spun că nu le plac jumătățile de măsură ... p entru a constata că până și în cum și le formuleaza, se completeaza. Pentru că amândoi, pornind din același punct (al suprapunerii pupilelor lor dilatate) de fapt, (se) vor (cu) totul. sursa poza: Pixabay

Te simt ca pe creionul ascuțit cu ajutorul căruia ma comunic din când în cand lumii ... ...prin care ating foitele de celuloza si le simt textura care mă îmbie la sens și mângâieri de noapte tarzii ...prin care ma arat in forme, excrescențe de grafit și culori pe care te las pe tine sa le alegi Ești calea prin care uneori imi înțeleg gramatica sufletului, reușind astfel sa nu mai despart in silabe ceea ce trebuie sa stea împreună.

ce spune despre tine daca stai, atunci cand ti se spun cuvinte atat de plumburii, incat ai putea sa dispari de tot sub greutatea lor? daca ajungi sa il intelegi chiar si atunci cand tu nu te-ai intelege pe tine in locul lui? daca te-a facut sa te simti mai prejos decat planul al doilea (dupa el)? daca simte sa te ascunda de cei apropiati lui? daca te simti folosita in prezenta lui? daca simti ca tu ii faci bine, dar el tie, deloc? daca vezi ca nu creste in ritmul tau, ca nu e interesat de a creste sau si mai si, ca te trage in jos, mascand ambitia ta intr-o nedreapta indepartare de care tot tu te faci vinovat? daca nu esti  crezuta cand spui adevarul? daca simti ca sta cineva si te priveste peste umar? daca nevoia ta vitala de spatiu este interpretata ca egoism si indiferenta fata de viata de cuplu? daca ti se amintesc faptele bune pe care (ti) le-a facut? daca te simti mult mai generoasa decat este el? daca uneori te desparti de el in minte, doar ca sa poti sa iti iei gu

Îmi doresc ceea ce doresc oricui se consideră  român, indiferent de motivul pentru care simte așa. Discutam ieri cu un prieten și ne uram reciproc "îți doresc o tara din care sa nu vrei sa pleci!" Sigur, era vorba de Romania. Pentru că practic, ne dorim să rămânem aici. Teoretic, ne dorim un loc care sa ne vrea. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem oriunde e bine. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa respectăm pentru a fi respectați. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne putem gândi la viitor fara a ne sta inima în loc. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne putem mândri când ne regăsim unii pe alții prin străinătate. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne gandim sa facem copii fara teama ca ii lasam intr-o lume indoielnica, daca i-am incuraja sa ramana si ei aici.    Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem multe. Și toate de bun simt. Pentru că da, bunul simt e esențial. Iar in momentele nasoale teoreticul și practicul

Dezavantajul de a înțelege prea bine niste lucruri, de a vedea prea clar dincolo de aparente, de a simți mai mult decât ți s-ar da voie daca s-ar pune problema permisiunii, este ca, in plus fata de singurătatea in care trăim oricum, vei avea mereu un avans de nisare rațională și universalitate emoțională. Pentru că un astfel de survol te focusează pe cele mai subtile rationamente și te deschide spre măreția simtirilor nediscretionare. Ajungi să înțelegi și să simți mai mult decât ți-ai fi dorit, poate, sa alegi vreodată pentru tine. Cred ca dincolo de liber arbitru, exista o apetenta a naturii de a-si apropia conștiințele superioare pentru care setează cadrul reusitei fara drept de apel. Simbioza cu mediul a celor care ajung aici este un cerc infinit: cei care aleg pentru sine acesta cale sunt aleși la rândul lor de univers pentru a accede la noi înălțimi, ajungând astfel sa nu poată decât să continue să își dorească mai mult ... Mereu mai mult, mai profund, mai adânc, mai înalt.

Cred că denotă o foarte mare generozitate să reușim a nu judeca un om după o conjunctura sau o fapta, mai ales daca acea intamplare (reprobabilă) ne implica direct. Da, cu toții putem cădea de parca de-asta am ajuns oameni pe pământ, pentru a ceda si a fi niste animăluțe bipede pe cat de imperfecte, pe atât de perfect umane. Nu știu dacă e corect să lăsăm să treacă un eveniment regretabil, dar știu sigur că este profund incorect sa trecem cu vederea tot restul. Ce înseamnă să alegi? Să renunți a mai vedea tot ceea fata de care ai simțit sa iti întorci  spatele. Știți traducerea liberă a semnificației rododendronului? "Ai grija de tine!". E o planta tare frumoasa, viguroasa, cu personalitate. Continuarea mesajului ne poate aparține și poate avea două variante: "Ne vedem curând." sau " Eu nu mai am."

Ma iubeste, nu ma iubeste damia.ro ma iubeste

in ciuda familiaritatii pe care o presupune apropierea intre oameni, precum si a faptului ca lucrurile spuse deschis elimina stresul unui necunoscut negricios care poate naste demoni, consider ca doi oameni care se iubesc nu ar trebui sa isi povesteasca tot trecutul. de ce? 1. adesea ne e teama de ce nu stim, dar asta nu e un motiv suficient pentru a devoala orice, doar de teama temerii celuilalt. Trecutul meu nu are rolul sa tempereze fricile nimanui si nici sa satisfaca, bunaoara, curiozitati. Trecutul meu are rolul de a ma fi facut cine sunt, atat. 2. pentru ca inevitabil judecam; si cu atat mai mult cand iubim, judecam ce se intampla in caminul nostru prin prisma lucrurilor cu care vine fiecare din noi. Iar a analiza cu mintea de azi ce a facut o minte tanara in afara unui context din care sa facem parte, lasa si mai mult loc de zazanie si potential de neintelegeri si frustrari 3. pentru ca my past is mine to keep , not anyobdy else's to know. 4. pentru ca orice dest

- esti foarte irascibila, nu pot sa iti spun nimic - ba poti ... doar ca as aprecia sa nu ma judeci - nu te judec ... dar uneori simt sa fiu de alta parere - pai fii de alta parere - sunt, dar te deranjeaza, o iei personal si imi vine sa tac pentru a nu naste o dezbatere brutala - nu trebuie sa fie brutala - cum sa fac sa fiu in dezacord cu tine si totusi sa pastram comunicarea constructiva? - tinand cont ca traiesc intr-o permanenta autopresurizare si autocritica. Nu am nevoie de un stimul care sa puna presiune in plus - revin: cum sa fac sa iti spun ce cred atunci cand gandim diferit? - iubindu-ma. - iubindu-te? Nu pot sa cred ca pui asta sub indoiala - iar exagerezi si distragi atentia ... nu o pun sub indoiala, o pun in context. - adica? - adica una e sa simti ceva intr-un context asimilat necunostiintei de cauza si alta e sa simti ceva in ciuda a tot ceea ce ai aflat. - simplifica, ma pierd in cuvintele astea complicate. Spune simplu ce ai de zis, te rog. - afla d

Mai important decat a face istorie este sa facem prezent.

Umblam la masele si canini, ne preocupam de cum ne sta parul, ne pasa de ce e sanatos sa mancam, citim despre motivare si succes in business, despre parenting si ce vrea copilul de la noi in conditiile in care uneori il facem ca sa reinflacaram o casnicie... dar lasam pe plan secund, daca nu cumva codas, sufletul. Esenta lumeasca. Seva bruta. La ce bun o viata estetica, lunga si cu multi followeri, daca pe noi ne cariaza singuratatea si inautenticitatea pana la extractie senzoriala? Gresit! Credeti voi ca poti face implant de suflet! Odata amortit, aia e! Il poti uita complet si poti considera ca e ca si i nexistent, pana cand ajungi: - la un soc de natura sa blocheze mentalul si sa ii dea din nou credit - prea tarziu, cand nu mai poti face nimic in afara de a da sfaturi celorlalti despre cum sa nu se ignore niciodata in detrimentul a oricarui alt lucru. Cand simti ca totul merge ca pe roate sau cand simti inertia pana in gingii, ia o pauza and guess again! Nimic nu e ceea c

Cum iti dai seama daca el este "barbatul vietii tale" sau "barbatul vietii tale de acum ?" Dupa numarul de vieti pe care vrei sa le ai.

As inlocui toate "un act de identitate, va rog!"-urile  cu "va rog semnati ca luati act de identitatea dvs!" Dintr-o data lumea si-ar aminti de cum sa se uite in oglinda ca sa se vada, nu ca sa asume cum i-ar vedea ceilalti. Si am ajuta un pic si economia magnetilor de frigider cu "de ce?"

- de ce ne cautam caderile? - nu cred ca noi le cautam, cat mai degraba ne gasesc ele pe noi - ca sa poti intra fara a cutremura totul ai nevoie de cheie ... sau macar de parola - adevarat pentru lumile statice. In lumea unde traiesc eu codul de intrare se schimba mereu. Pentru securitate - securitatea cui? - a pastrarii misterului, a fugii de plictiseala si de rutina - bun ... si totusi, de ce ne place unora din noi sa cadem? - pentru ca de acolo, de jos, nu te poti uita decat in sus - si daca nu te mai poti ridica si ramai blocat in visare? - viata se cere doar in compania celor capabili de ea. A fi in viata nu e totuna cu a trai. - si cum faci asta? - intelegand ca in functie de cum cazi, practic ajungi mai sus decat erai  Viata e pe marimi.  Uneori ti se pare ca iti vine, alteori crezi ca esti prea mic pentru ea. Si o ajustezi. Doar ca indierent de cat de bun ii faci croiul, in definitiv se aseaza pe tine tot cum vrea ea ... caderea si-o ia singura.  Si

imi doresc sa ma pot conecta la o lume cu unicorni ... sa reusesc sa ma afiliez obiceiurilor lor, modului lor de a fi, de a zambi, de a se bucura, de a se supara ma intreb daca la ei se iubeste altfel - crezi ca se iubeste altfel in lumea unicornilor? - nu stiu; eu iubesc aici.

- vreau sa te iubesc - cum? - pai cam in toate felurile - cum vine asta? - pai vine ca m-as indragosti de tine de dimineata pana seara, de luni pana duminica si cu nesat continuu  datator de nectar amoros - cum m-ai iubi in felul intai? - pai te-as amusina de departe, incercand sa te fac sa ma observi - in felul doi? - ti-as vorbi mult despre cum am ajuns aici langa tine, despre cum ma faci sa visez la tot ce imi doresc sa ni se intample, despre cum redefinin axa trecut-prezent-viitor in "acum, aici" si ... despre multe altele - in desert? - in desert .... te-as acoperi cu simturi de bezea despre care nu stiai ca exista. - stii ca sunt si garnituri, da? - stiu ... si mai stiu si ca ele sunt practic nelimitate - exact! crezi ca le vei putea acomoda pe toate? - absolut - pe toate, pe toate? - pe toate, pe toate - cum asa? - pai pentru ca nu vreau sa existe nici un fel de iubire pe care sa nu mi-o acord alaturi de tine.

exista momente in care jonglez cu dualitatea: expert sau generalist? ce ar fi mai bine, sa stii foarte bine ceva anume sau sa stii cate putin din cat mai multe? a sti perfect ceva anume presupune sondarea neobosita in universul ales pentru aprofundare si denota, dincolo de un apetit nemasurat sau o pasiune puternica, o enciclopedie fantastica si o virtuozitate iesita din comun. tocmai de aceea, expertii sunt cei mai redutabili exponenti ai domeniului lor, si cam atat. pe de alta parte, a sti cate putin din cat mai multe genereaza abordarea lumii in mod holistic si permite intelegerea lucrurilor din orice unghi. adevarul este peste tot! insa acest mod de a cutreiera lumea pastreaza viziunea, poate, la suprafata lucrurilor si risca sa nu aiba profunzime. nu stiu cum e mai bine, si nu stiu daca exista bine. cred ca ne urmam pornirile native care ne vor conduce inspre una sau alta din lumi ce stiu insa este ca daca eu nu as survola lumi diferite, as pierde perspectiva prin ap

valori si principii de viata, moralitate, directii etice, corectitudine, conduita civica da, mama cat mai discutam despre ele! mai exact, discutam despre cum ne pierdem niste repere in marea de tumulturi: corporatist, consumerist, pecuniar si "orientat spre rezultat", ipocrit si doritor de recunoastere sociala, de statut, de prestigiu facem nefacute pentru ca apoi sa mai citim un psalm, sa aprindem o lumanare la biserica, sau si mai si, din lipsa de timp sa facem o cruce cu limba in drum spre casa, doar-doar cel-de-sus isi aminteste de noi caci, nu-i asa, trebuie sa ne iubeasca chiar daca noi uitam de el, ca de-aia e acolo, sa ne aiba in paza in orice conditii religia ne ofera un culcus comod din acest punct de vedere - orice am face, suntem la adapost de ranchiuna dumnezeiasca si de orice fel de reprosuri chiar daca ni s-au oferit poruncile "datatoare" de ghidaj, avem un fond important de unde pornim inspre pacate: vom fi aprioric iertati de o energie exter

Orice aeroport are ca puncte nevralgice autentice zonele de "info point" si "lost and found". Acolo se lamuresc, confrunta, rezolva toate cele pe care instinctul si atentia le-au ratat.

Uneori am fi in stare sa ne "rupem in doua" pentru ceva ce ne dorim foarte tare. De exemplu, pentru o mangaiere sau pentru o tinere de mana (cu noi insine). Dar merita? Mobius

Paradoxal, c ea mai mare consolare in momentele in care crezi ca nu mai poti si in care te simti captiv in propria-ti minte sau in propriul hatis emotional este ca lumea isi continua activitatea si Pamantul continua sa se invarta. Si atunci iti dai seama cat de multa importanta ajungi, pe nesimtite, sa iti dai.

Drumul catre tine insuti incepe cu tine. Drumul catre noi incepe din culisele sufletelor deschise.

Asa cum bautura pe care o comandam la bar este o prelungire a personalitatii noastre, asa cum viata pe care o traim este o reprezentare a ceea ce am stiut sa crestem din ce era deja in noi,  tot asa copiii nostri ne sunt continuari. Ale sufletelor pe care le incurajam in ei, ale gandurilor pe care li le provocam, ale emotiilor pe care le declansam in ei, ale unei morale cu care inteleg sa contribuie la o lume mai buna si in final,  ale unei vieti pe care sunt meniti sa o desavarseasca. Nu educa copilul. El oricum va semana cu tine!  Educa-te pe tine insuti!

In fata ta ai un om care iti spune ca in viata este esential sa fii moderat si sa crezi in echilibru. Scenariul 1. Cel care iti spune asta este un fost condamnat la inchisoare, care intre timp si-a schimbat viata. Scenariul 2. Cel din fata este este un preot. Scenariul 3. Ti-o spune un profesor universitar. Scenariul 4. Cel din fata ta este un om de afaceri obsedat de bani. In mod rational, mesajul trebuie sa aiba acelasi rasunet in noi. Este vorba de mesaj, nu de emitator. Din punct de vedere emotional, niciodata nu are. Pentru ca este vorba de mesaj, "da, dar spus de...". 1-0 pentru minte.

Sigur ca dragostea nu este de gasit pretutindeni ... si este extrem de incurajator ca a ramas ceva rar, cerandu-si astfel aprecierea la nivelul pe care il merita. Tocmai pentru ca are acest regim special, acest simt "al urgentei", atunci cand dai de ea sau cand da ea de tine, merita sa zabovesti un pic pe subiect, sa te gandesti de doua ori inainte sa ii dai cu piciorul, indiferent de cat de bune ar parea motivele pentru a o face. De fapt, (ma) intreb: e bine sa gandesti, oare, in aceste momente? Sau si mai si: putem gandi cu adevarat in aceste momente sau doar ni se pare ca o facem, pentru ca practic, tot ce reusim este sa ne balacim in emotii pe care ni le formulam in linia unei logici aparent obiective si bine argumentate? Pana aici e clar (desi nu prea e). Cum faci, insa, daca esti un rasfatat al unei sorti care vrea sa iti ofere dragoste din mai multe parti? Te imparti, simtindu-te un norocos sau din contra, iei o decizie si alegi, fiind prins in mrejele u