RALUCA MIHĂILĂ

atata vreme cat ramai in afara vietii altora si ceilalti raman in afara vietii tale , poti sa pari in multe feluri ... poti controla mult mai bine parerile, poti masca lucruri cu care nu te mandresti, poti bloca emotiile, poti fantasmagoriza sau poti deveni obsesia altora si te poti imbata cu gandul nemuririi mentii o pozitie de putere provenita din multa nesiguranta. odata ce intimitatea si apropierea se instaleaza , nu poti decat sa fii pentru ca lipsa controlului iese la lumina, making of-urile predomina in detrimentului aparitiilor perfecte, neindoielile apar independent de vointa ta, slabiciunile iti joaca feste, ceea ce simti se vede si atunci cand te bucuri cu adevarat, muti muntii! detii o pozitie de vulnerabilitate provenita din multa putere  neindoielnic, bunaoara, solitudinea are nevoie de foarte multa stapanire de sine, forta si seninatate pentru a deveni catalizator in formarea unui om, dar nealternata de insotiri, risca sa se stinga in ea insasi solutia iesirii

- cu riscul de a parea un cliseu sinistru (si stii cat de mult detest sa fac ce fac altii), cred ca ar fi bine sa luam o mica pauza ... am nevoie de un mic ragaz - okaaaaaay ... ragaz pentru ce? - sa ma lamuresc un pic asupra unor lucruri, sa imi clarific un pic mintea ... e aglomeratie mare in capul meu acum - si crezi ca daca nu ma vezi te va ajuta? - esti parte din aceasta clarificare ... cum ar veni, esti una din necunoscutele ecuatiei mele ... asa incat e posibil sa fie mai util sa imi recapat vederea panoramica, implicandu-te si pe tine in peisaj. - mi-am pierdut dreptul de a-ti fi constanta? - nu vad relatia dintre noi ca avand la baza drepturi si obligatii. Si in nici un caz statute - inteleg. Ma rog, nu inteleg de fapt. Bine, pai am foarte mare incredere in judecata ta si voi face in asa fel incat sa folosesc aceasta pauza si in avantajul meu ... poate aveam si eu nevoie de ea si nu stiam sa o cer. ------- ------- ------- - mi-e teama de momentele tale

Exista o vorba buddhista care spune asa : "Give the ones you love wings to fly, roots to come back and reasons to stay".

te iubesc = iubesc ce pot lua de la tine + ma iubesc pe mine cand sunt in preajma ta + iubesc potentialitatea mea nascuta din ce simt ca urmare a intalnirii tale

- simt ca trebuie sa ma justific - de ce? - pentru ca ma simt atacata - de ce? - pentru ca ceri explicatii - explicatiile nu inseamna atac - ba da, cu tonul asta - iarta-mi tonul. Incerc doar sa (te) inteleg - putem vorbi normal? - dar vorbesc normal - ma tem ca nu e asa ...  - esti prea sensibila - ce inseamna "sensibila" pentru tine? - ca iei lucrurile prea personal - pai le faci sa fie ... imi vorbesti mie despre ce fac eu, cu cereri de lamurire despre "de ce"urile mele.  - da, esti prea sensibila - crezi ca putem tolera un alt gand: acela ca avem puncte de fierbere diferite?  - adica? - uite, de exemplu tu te enervezi mult mai repede decat o fac eu, care ma pastrez calma mult dupa ce tu ai luat foc. Sau un alt exemplu: eu detectez foarte acut semne de intoleranta, in timp ce tu iei lucrurile foarte usor si nu te lasi afectat, aproape crezand ca cei care te admonesteaza au de fapt o problema - da, avem puncte de fierbere diferite. - si in nume

Suntem cu totii, diferiti, din fericire! * Si cu totii avem un trecut, niste experiente care ne dau de furca sau care din contra, ni se constituie in ancore si ne mentin sanatosi pe toate planurile. Sunt, insa, momente, in care trecem printr-un soi de trezire viscerala, de regula ca urmare a unui stimul exterior noua: o intamplare, cunoasterea unei persoane noi, ajungerea la un nou grad de intimitate cu cineva, un soc deblocant. Si atunci, puf! se descatuseaza noi energii, ne privim sub noi unghiuri, ne conectam altfel cu Sursa, simtim sa facem schimbari cu noi insine, ne dorim sa schimbam foaia - fie prin a face ceva ce nu am indraznit sa facem pana atunci sau din contra, sa oprim ceva ce facusem de o viata. Exista in noi toti o busola morala, o calauza despre care aflam instinctiv la o varsta mica si pe care, mai apoi, avem tendinta sa o renivelam bazat pe niste dorinte pe care nu ne dorim sa ni le infranam ... si astfel, ne gasim justificari pe care le incorporam bus

sa nu te imbraci in fuste prea scurte, ca atragi atentia sa nu fii prea decoltata, ca atragi priviri sa eviti hainele mulate, ca se uita lumea la tine sa ... , sa .... , sa ... , ca daca nu, o cauti! pornind de la ideea ca ce e frumos, si lui Dumnezeu ii place, sustin dreptul prezentelor feminine de orice varsta sa se imbrace si afiseze exact cum simt de cuviinta, si nu in raport, in ciuda sau in functie de dezechilibrele endocrinologice ori mentale ale prezentelor masculine. cu totii avem pitici pe creier, cu totii ne luam la tranta cu diversi demoni mosteniti, capatati ori fabulati, cu totii ii mai invitam la masa cateodata pentru a-i confrunta, cu totii ne imaginam lucruri inspirate de oamenii pe care ii intalnim pe strada si de cele mai multe ori, aceste ganduri vin la pachet cu o mare rusine de a le verbaliza. chiar daca avem anumite porniri, stim sa facem diferenta intre bine si rau intrebarea este ce pas facem dupa ce constatam aceasta diferenta  da. din fericire

Stiu ca iti e dor de mine, mi-ai spus-o. Si mie imi este dor de tine. Ce este de facut? Am cateva solutii, dar se va uita lumea ciudat la noi. "Ei, si?", mi-ai spune. "Sa se uite, ce ne pasa noua de lume?" Pai ne pasa, pentru ca avem nevoie de ei ca sa avem despre ce vorbi dupa ce ne consumam dorul de cateva ori in lant. Cred ca a-ti fi dor este sanatos. Si util. Si necesar. Asa incat propun sa fim ca o lumanare care se aprinde de la ambele capete si sa venim unul spre celalalt, arzand iremediabil distanta interpusa intre buzele si ochii nostri. Mie imi va fi dor de tine, tie iti va fi dor de mine. Fiecare cu dorul lui. In timp, vom intelege sa ne fie dor de viitorul "noi".

Cand te dai mare? Cand esti mic si aspiri? Cand te crezi mare? Sau cand tu te crezi mare, dar ceilalti nu?

Punctul din centrul cercului care aluneca spre colturile camerei triunghiulare imi oboseste pupila. Si inchid ochii. Ca sa pot sa vad patrate sferice. Si linii spiralate. Apoi ii deschid. Si ca printr -o minune, pentru prima data in viata, vad aerul. Se datoreaza rombului tuguiat spre inaltimi infinite. Ii voi multumi cu prima ocazie.

Cum as putea crede in hazard, atata timp cat cauzele dau consecinte? Cred, insa, in el atata timp cat e facut cu cap. Gasesc un rost intalnirii cu tine. Dar asta poate pentru ca m-am intrebat daca il are sau pentru ca am incercat sa il aflu.

Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt ca alaturi de tine o sa ajung sa traversez Amazonul inot, in conditiile in care mie imi este frica de apa si ma chinui de vreo 30 de ani sa invat sa fac pluta. Imi retrasezi mental niste limite, dandu-mi forta de a indrazni sa indraznesc sa cred. Ca, de fapt, pot. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Iti spuneam ca as fi antiprogresista, avand pe undeva convingerea ca vei citi printre randuri dorinta mea de transcendenta care ascunde pornirile-mi n ebune. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt sa ma arunc in gol. Sa uit de conformismele din care pana acum mi-am facut cateva transee de siguranta. Dar in mine mocnesc dorinte despre care imi readuc aminte. Si ma cer. Ma cer lor. Ma revendica. Iar mie imi vine sa le las sa imi vorbeasca nestingherit. Pentru ca, desi in indoiala fata de Binele despre care nu stie nimeni mai mult decat ce simte visceral, am incredere in mine. Si asta ma sperie, pentru ca sunt obisnuita cu dezbaterea. Cu luar

Adeseori ne cocolosim in spatele unei vieti sau a unor alegeri "complicate". Este mai convenabil sa ne ascundem in cotloanele unui concept umbrela care lasa loc de justificari, regrete, multi de "depinde" si scuze la nevoie. Simplul e clar si nu lasa loc de interpretari. Poate tocmai de aceea lumea il evita, imbarligand si considerandu-se deosebiti intru complicaciune. De fapt sunt toti mai mult sau mai putin la fel: pentru ca fug. De evidenta claritatii si a faptelor fara tagada. Sa ne fie indoiala intr-un ceas bun. Pentru ca atata vreme cat e mai simplu sa spunem ca totul este complicat, avem nevoie de putin curaj. Curajul de a nu ne mai fi frica de asumare.

- buna dimineata, as dori o camera single cu vedere la infinit - sigur, completati acest formular, va rog (...) - ce obiective imi recomandati sa vad prin zona? - pai aveti cerul, soarele, florile, verdele padurilor, ceata diminetilor, mirosul patiseriilor ... dar sigur, mai sunt si opera, teatrul mare, muzeul, muntele cu cel mai inalt varf de pe coasta estica, gradina zoologica ... - aveti cumva si o harta pe care sa fie marcate toate? - sigur, poftiti ... dvs sunteti aici si fiecare din destinatii este la maxim jumatate de ora de mers pe jos. ah, pardon, cu exceptia cerului pe care il puteti vizita in orice moment (...) - ce repede v-ati intors! - da... - nu v-a placut ce ati vazut? - a, ba da....sigur ca da, a fost minunat - ati vazut tot? - nu chiar - am inteles ... poate continuati maine - nu cred, dupa seara asta ma voi intoarce acasa - a, ce repede! este totul in regula cu sederea dvs? - da, sigur - imi pare rau ca plecati - da, si lui ca am plecat ...

Eu sunt vitamina R, de gasit doar in libertate si ma combin excelent cu emotiile gandite pe care le transform in rafale de energie . In curand voi avea un derivat. R patrat. O proteina noua care va decodifica gandirea logica si va asigna fiecarei inferente cate o senzatie. Daca voi fi administrata in dozele prescrise de intuitia celui care ma va lua, voi dinamita orice dezaliniere a sufletului cu faptele si voi periclita tentatia spre inautenticitate. La inceput voi insoti doar o nisa de oameni, dar treptat vor exista afilieri noi si cercul va creste ... la limita, el va ajunge pana la nivelul la care curajul nu se mai teme.

- imi doresc o relatie cu tine - de ce? - .... tu ... te-ai vazut?

Ce inseamna a ceda? M-am intrebat asta de dimineata, dupa doua-trei ore de inflamatie neuronala acuta si dupa alte cateva momente grave de suflet adunat in gat A ceda inseamna a pocni, a rupe, a distruge, a irosi, a renunta, a dizolva. Cum cedeaza ambreiajul Motivul principal il reprezinta neridicarea lui completa la schimbarile de trepte, chestiune care nu decupleaza cum trebuie discul si duce la o frecare a lui pana la distrugere. Un alt motiv il reprezinta opririle si pornirile dese, deseori nefortate si chiar inutile. Daca il simtim patinand, scotand zgomote, neintrand in viteza la rece, atunci avem niste simptome clare pe care le putem preveni prin ne-suprasolicitare, utilizare corecta, revizie periodica Cum cedeaza plasticul Simplu, la soc mecanic. Insa pentru ca plasticul este un material special, exista si o omida speciala care sa il ajute sa cedeze treptat, dupa cum au descoperit cercetatorii britanici. Pardon, spanioli ... deci, poate, mai credibili. Desi parea de

imi esti punctul pe i

- eu cand sunt atacat, reactionez! lupt! - eu nu - pai lupta! - nu stiu sa fac asta ... de fapt nu este vorba ca nu stiu, ci ca nu mai pot face asta din teama ... cand lupt cu lumea, castig, iar eu nu imi doresc victorii, ci lipsa nevoii de conflict singura lupta pe care nu o pot duce inca pana la capat este cea cu mine insami oriunde lovesc, apare o arma neasteptata cu care mi se riposteaza la fel cand lovesc eu inapoi, pot sa surprind si sa iau pe nepregatite adversaru-mi dar pe termen lung inca nici unul din noi nu am reusit sa dominam ... suntem egali ... "prea" egali si balanta se cere inclinata la un moment dat ... pentru ca nu exista echilibru stabil. iar al nostru este stabil de prea mult timp deja ... chiar si noi ne-am saturat de remize ...se anunta nevoia unui soc ce ar putea reaseza lucrurile intre cei doi poli de putere de la cap mi se trage iar inima stie ... si desi nu vrea sa stea deoparte, stie ca daca intervine acum va fi o lupta nedreapta o d

te rog lasa-ma sa am dreptate in demersul de a face din toleranta si generozitate a doua ta natura ... incepe cu mine! semnatari: tu, ca director operational si partener eu, ca director de creatie si partener energia dintre noi, ca administrator directori ca directori ... dar si sefii vietilor noastre? cesiune? sau factoring? cred ca este mai degraba vorba de principiul dupa care se ghideaza un ruj bun: rezista la transfer eu, R., declar ca iti voi fi alaturi la frumos si urat, la urat si inalt, pana cand le redefinim pe toate patru dupa chipul si asemanarea numitorului comun care ne estompeaza diferentele s-a dovedit ca daca mergi la cumparaturi nemancat, tinzi sa cumperi mult mai multe alimente decat daca ai lua, neavand senzatia de foame tot asa cred ca este si cu cererile in mariaj... si mai ales cu acceptatul lor: te uiti printre rafturi, te opresti la unul din ele si statuezi: - tu! hai cu mine pana acasa! in loc sa acorzi inaintea unei astfel de alegeri ragaz

m-as bucura sa fac haosul sa conteze ...  sa las ceva in urma, ceva care mi se datoreaza mie, nu lui am nevoie de putina aroganta ... de orgoliul urmei mele resimt acut nevoia de a-mi intreba corpul "ce poti, de fapt?" pentru ca el sa imi raspunda naiv "nimic din ceea ce ti-as putea transmite prin cuvinte" hm, chestia asta cu iubirea ... cu cat vorbim despre ea mai mult, cu atat ii validam lipsa oare? iubirea exista atata timp cat ori de cate ori te vad, simt ca dintr-o data respir corect. - asa, si? - pai ... si! nu poti sa necalci un gazon pe care ai calcat deja nu poti nerupe florile pe care le-ai rupt - asa, si? - esti prost? si! ia incearca tu sa lucrezi against your better judgement si vezi ce iti iese. - ce, ce? - fa-ti tie ce nu ti-ai face niciodata - e un nonsens - ce nu e? - ce? - un nonsens - hai, serios! zi-mi ce vrei de fapt - sa pricepi - ce? - ca "asa, si?" este mai rau decat "merge si-asa" - pai de ce? -

- tati, ce se intampla cu sentimentele, dupa ce nu mai sunt cu noi? - cum adica dupa ce nu mai sunt cu noi? - pai dupa ce, de exemplu, eu nu ma mai bucur cand vine A. sa ma vada, sau cand vad ca ea nu se mai bucura sa ma vada? - nu stiu, tati ... - nici eu ... dar trebuie sa gasim un raspuns, nu? - tu ce crezi ca se intampla? - pai cred ca ajung intr-o lume mai buna de unde ne fac cu mana - crezi ca se uita la noi de sus? - da ... daca le lasam sa se inalte acolo. - si cum crezi ca ajung sa se inalte acolo? - pai ... daca le facem loc. - unde? - in noi. - si cand le facem loc in noi? - cand ne pupam mult, cand radem, cand ne jucam, cand ne place de noi - si daca nu ne pupam si daca nu ne jucam? - pai atunci sentimentele pleaca de langa noi ... si ne lasa sa ne descurcam singuri; dar nu cred ca e bine sa se intample asta - de ce? - pentru ca nu merita. - ce nu merita? - ele. ele nu merita sa ne purtam asa cu ele ... cred ca si lor le place ca si mie, sa fie dragalit

Imi esti rima in poezia cu vers alb pe care mi-o formulez de cand deschid ochii pana la ... ceas de iubire.

- hai, misca-te! Ai pana la 14 sa imi raspunzi. - imi pare rau, nu am apucat ... - nu ma intereseaza scuzele - nici eu nu vreau sa le ofer ... dar nu am apucat si nici nu voi apuca sa fac singura ce trebuie sa faca o echipa - esti cancer pentru firma ... nu te pot face sa te simti responsabila pentru nimic - sunt responsabila pentru ce pot controla - si de ce nu o sa faci raportul ala, ma rog? - nu il fac pana la 14 pentru ca sunt la doctor acum ... am avut si am in continuare niste probleme de sanatate - aoleu, de ce nu zici asa? - pentru ca nu boala trebuie sa inspire la toleranta si intelegere

Spunea cineva ca pentru a intelege fidelitatea, trebuie sa intelegi infidelitatea. Sunt intru totul de acord la nivel de principiu, care, in ceea ce priveste viata-mi, m-a facut ca la un moment dat sa gasesc propria-mi acceptare: pentru a intelege iubirea, trebuie sa intelegi prima data lipsa ei.

Este senzational sentimentul de confirmare pe care ti-l oferi atunci cand constati ca ai facut bine sa nu te opresti din crestere ... din evolutie ... din cautari ... din a descoperi. Din a ramane singur, in ciuda posibilitatii unui "impreuna"care, poate, parea firesc la un moment dat. Dar in acelasi timp, atunci cand simti ca ai gasit, te poti intreba daca nu cumva iti esti dator sa nu te opresti din fix aceleasi demersuri: de crestere ... de evolutie ... de cautari ... de descoperiri ... de a te mentine in afara unui "impreuna" limitativ. Cum ar trebui sa fie insotirea astfel incat sa nu incorseteze? Cum ar trebui sa fii tu, astfel incat sa cresti alaturi de , si nu in ciuda a ? Da, exista foarte multe lucruri pe care le poti afla si senzatii pe care le poti trai in compania umanitatii, mai degraba decat in compania umanului prim. Cred ca avem de-a face cu cel mult o schimbare de macaz ... din crestere nu avem voie sa ne oprim, insa este posibil sa o pu

Este foarte interesant sa te constati subiectiv, indragostit fiind. Vezi foarte clar cat de prost iei decizii, cat de incetosat vezi realitatea si mai ales, cat de putin iti pasa de logica... Dai intaietate celui care te duce in larg si de fiecare data stie si sa te aduca la mal. Sufletului. Stii senzatia aceea cand la un moment dat, alegi pe cineva, pe unul singur, in fata tuturor celorlalte alegeri posibile? Cand accepti sa renunti la libertatea singuratatii? Cum stii daca esti Dumnezeul corect al vietii tale cand alegi?

Tu ce crezi ca se intampla cu ochii care nu se vad?

este pe cat de inf i or a tor, pe atat de inf l or i tor sa simti, traiesti si treci prin stadiile demotivarii profesionale recomand cu tot dragul experienta, insa doar dupa traversarea unui perioade de independenta decizionala intr-o pozitie de varf. de ce o recomand? pentru ca iti pune in fata o oglinda nemiloasa asupra a cine esti, a cine erai, a cine crezi ca erai, a cine crezi ca poti fi, a cine poti fi. cinci liste diferite. ce inseamna ca o recomand? avand in vedere ca nu alegi mereu cine iti va aparea pe contrasens, ma refer mai degraba la a imbratisa ocazia de a-ti pierde increderea si de a cadea. pentru ca o vezi, e cat China (sau oricum intuitia se activeaza si o face sa para asa) si vine ca un uragan ... ai cum sa scapi ... dar nu te da din calea ei ... gaseste o bara de care sa te tii ... sau care sa te tina cand muschii tai se blocheaza ... si stai acolo for as long as it takes. da, sa cazi de cat mai sus si de cat mai devreme! atata vreme cat tu o permiti,

- te-am observat mai demult - pai si? - pai si ce? doar nu te duci la fiecare om care ti se pare misto - a, nu? de ce ne retinem din a arata ca ne place cineva? nu si de asta ne aflam aici? nu si de asta coincidentele sunt, de fapt, intamplari-caramizi la fundatia noastra de oameni frumosi? Surprinzator sau nu, emotiile nasc niste demonstratii logice imbatabile, asa ca au un avantaj real si in viata celor mai rationali dintre noi :) tuturor ne place sa stim ca suntem placuti ... ca cineva ne observa ... uneori chiar avem nevoie de acest imbold pentru a ne putea observa mai bine pe noi insine