RALUCA MIHĂILĂ

      V-ati putea imagina un divort cu dans, buna-dispozitie, mancare si prieteni? Nu, si este clar de ce: nu exista "sali de divorturi" ci doar "sali de nunti".       De ce este insa imposibila interpretarea unei despartiri printr-un nou inceput? Da, stiu, pentru ca este si un final. Dar totusi, de ce nu s-ar inventa un obicei prin care sa se organizese "ultima noapte cu cei (comun) dragi"?       Divortul prin definitie inseamna o despartire, un final alaturi de o persoana draga alaturi de care ai investit in ceva ce se va surpa in fata ochilor, inseamna un capat de drum, inseamna reinceperea unei singuratati cu tine si cu ceilalti, inseamna tristete si suferinta, inseamna o ocazie de profunda introspectie si analiza asupra a ceea ce a fost, astfel ca as intelege de ce sa fie un popas in tine insuti, o experienta, deci, individuala si in intimitatea cea mai adanca.       Dar cuplul care ...

      La momentul de fata exista o promotie pe site-ul www.groupon.ro care suna asa: "Spune adio chinului impachetarii sarmalutelor! Aparat pentru impachetat sarmale cu 39 RON". Numarul de cupoane de reduceri achitionate pana acum: 34. Ma intreb daca sa ma bucur pentru ca lumea continua sa faca sarmale in casa ori sa ma intristez pentru faptul ca din nou, comoditatea capitalista primeaza in fata datinei.       Discutam astazi cu cineva despre obiceiuri stravechi, conservarea lor si rentabilitatea de a mai face toti acest lucru. Daca ar fi sa-mi expun parerea, da, cred in pastrarea obiceiurilor romanesti si punct, dar cu atat mai mult cu cat nu cred in mimetismul de prost gust in fata celor americane sau de orice alta nationalitate. Si tot daca ar fi sa-mi expun parerea, autenticitatea de neam sta exact in "materia prima" a lui Octavian Goga, George Cosbuc - si alti poeti (atentie!) "nationali" - si anume taranii cu lumea satului romanes...

...sau cand devii ipotetic.    Cine a simtit macar o data senzatia de 'tunel conic' stie cum este sa simti o forta care te trage inapoi intru extinctie.        Ca si cum ai deveni fum,            ca si cum n-ai fi fost,                ca si cum ceva iti trage de mimica pana incepe sa se schimonoseasca grotesc.     Si te chinui sa ramai materie incercand cu disperare sa cauti probele trecerii tale prin lume pentru a putea depune o marturie in care simti ca ai de ce sa crezi; si care se numeste "eu sunt". sursa foto: http://dwesterberg.wordpress.com

Nu vi se pare ciudat ca stelele se lasa vazute doar intr-o perfecta bezna si lipsa a oricarei surse de iluminat stradal? Au orgoliul de a fi ele singura sursa de lumina. Un orgoliu fin, de altfel, pentru ca ce ofera ele este o lumina foarte discreta ... marunta ... si infinita. Bravo lor pentru ca isi cunosc si respecta valoarea!  sursa foto: mihailac.blogspot.com

Nu cred in lucrurile facute din indoiala. Cred ca ne datoram noua insine scurtul timp de limpezire astfel incat decizia finala sa nu lase loc unui final deschis.

      Am fost acum cateva zile la lansarea Fii demn! * a domnului Dan Puric. Am fost cu niste prieteni, unul din ei intrebandu-ma inainte cat cred ca dureaza si eu spunandu-i ca nu poate dura mai mult de o ora. Inca ma intreb ce a fost in capul meu sa zic o asemenea prostie. Cum poti struni un om, cum poti incorseta in saizeci de minute un indragostit de Romania, cum poti frana un pasionat de tara asta sa vorbeasca despre valorile umane in care crede?       Experienta acestei lansari a fost una minunata iar despre autor ... un ocupat cu tot ce inseamna familia lexicala a cuvantului "roman". Discursul sau a respirat energie, freamat, iubire de neam, un optimism fara margini, debordant si molipsitor chiar si pentru cei care viseaza la strainataturi, durere si dezolare fata de contemporaneitate dar cu contrapunerea unei sperante reale in revenirea la normalitate si in faptul ca actualul romanesc este altfel decat orice alt ...

Din cand in cand nu strica sa ne amintim de legea Ohm care spune, cu referire la curentul electic (ca doar la ce altceva? :)) ) ca intensitatea este direct proportionala cu tensiunea aplicata si invers proportionala cu rezistenta din circuit .   Suna cunoscut? sau schematic, cum ar putea spune cineva...

Iti vine sa masori din priviri URATUL ... si sa te intrebi: cat pot duce? FRUMOSUL iti aude intrebarea si se uita sagalnic la tine ... timid incercand sa iti sopteasca un raspuns ... Simti ca buzele tale rostesc atunci; "Nu e loooooooooc" ... si preaplinul neconstientizat pana atunci continua sa se desfasoare... discret. efect de sera cu contur incert sursa pozei: internet

Divinitatea incepe sa aiba parte de tine doar dupa ce ai simtit nevoia sa urli cat te-au tinut plamanii ... doar dupa un astfel de episod incepi sa crezi si in altceva in afara de tine. Cumva ti-ai dat seama ca nu mai tine jucaria ... Cat incepi tu sa ai parte de divinitate insa ... este cu totul alta poveste ... si este eminamente subiectiva. "Urlet" ( Munch)

precum atunci cand greul devine usor sau cand usorul devine greu si binele pare ca se inrautateste.

"Cel mai bun mod de a-ti (re)aminti ceea ce ai fi vrut sa (mai) scrii este sa lipesti plicul in care ai pus scrisoarea."

Oare cand esti tu cu tine se numeste ca esti singur? De ce? Daca da, atunci cum se numeste cand nu te ai? Daca nu, atunci cum se numeste cand nu te ai? Cred ca "acasa"-il de cea mai tare esenta nu ar trebui sa-si modifice niciodata fondul. Indiferent de orice. Pentru ca nu se gaseste pe strazi. foto - preluare internet

      Traiesc o dezamagire. Sunt plina de revolta si sunt profund trista in fata realitatilor de secol XXI, mai bine zis "secol xxx". Traim un urbanism de ultim rang din punct de vedere emotional, suntem egoisti, egocentristi, stupizi, rai, ipocriti, perfizi, vanam ocazii de furtisag, suntem superificiali, nerozi, cretini, dar avem grija ca in fiecare discurs pe care il sustinem sa mentionam ca "toti sunt...." si ca "eu nu sunt asa". Poate va parea ca si eu fac asemenea, cine stie? Dar cand sustin ca ma ambitionez, in ciuda tuturor ingalatilor empatic, sa sustin ca mai cred in iubire, ca mai cred in casatorie, ca mai cred in prietenii, ca mai cred in simboluri si semne, ca mai cred in puritate, ca mai cred in renasterea si reintoarcerea la natura si la simplitate, ca mai cred in sarut, gingasie, tandrete si calm, ca mai cred in naturalul unui luat de mana in detrimentul ciupirii de fund, ca mai cred in compromis cand se justifica, ca mai cred in inegalitat...

M-am nascut. De atunci tot traiesc. Viata. Dau cand cer si cer cand dau. Reciprocitate versus egocentrism. Doare cand dor. Dor cand doare. Plang cand rad. Rad ca plang. Vorbesc cand gandesc. Gandesc ce vorbesc. Ma uit cand vreau sa vad si vreau sa vad cand ma uit. Si cum. Ma piaptan cand sunt ciufulita si ma  ciufulesc cand ma piaptan. Mananc  asfalt cand beau viata si beau asfalt proaspat turnat cand mananc din viata. Testez cand certific si certific dupa ce testez. Ma supar dar ma uit frumos si ma uit urat dar agreez. Vad urat in urat si frumos in frumos. Infrumusetez sau uratesc ceea ce vad. Musc atunci cand mestec si mestec cand musc. Merg cand stau si stau cand merg. Ezit sa cern adevaruri pentru ca adevarul este ca ezitarile cern ele insele. Te fac, in timp ce te faci ca iei o decizie, sa pierzi trenuri fara voia ta. Fast forward pe rewind si dau inapoi cand cica ma grabesc. Scriu cand sterg si sterg dupa ce scriu. Rod cand ma roade si ma roade cand...

care sa fie ratiunea de a fi a perfectionismului? de ce am fi atat de plini de noi incat sa nu mai lasam altora loc in viata noastra, de ce sa fim atat de absorbiti propriilor scopuri incat sa uitam de noi insine si sa ne trezim din cand in cand pentru a lua o gura REALA de viata, de ce sa fim meschini chiar si cu noi insine doar pentru ca nu am facut totul 'la linie', de ce sa nu invatam sa plutim deasupra noastra, de ce sa ne mentinem intr-o permanenta stare de nefericire care sa se incheie apoteotic cu nefericirea acuta a celor din jur si mai ales, cu nefericirea noastra suprema? a raspunde cu 'asta nu e un raspuns' unui "de-aia" care ar "motiva" succint  de ce -ul de mai sus ar fi cea mai binemeritata ocara adusa unei intrebari eliptice de raspuns. este un chin psihic inimaginabil celor cu scop in viata.

M adoar es a sti uc ace icar emerit atenti en u oprimes c. Ia re un ua msuficient apentr utot ice ip ecar ei iconside rvaloros i. Mult elucrur idi ncel ep ecar el eface msta usu bauspiciu lata ta proprie isubiectivitat ica ts ia obiectivitati id ebudoa rmediocritati id esecol. Oseri ed eoamen ipo ttransmit eacelas imesa jda rpo tf ireceptat idiferi tdoa rpentr uc an urespect aconventiil eincetatenit edrep tuzual esa ucar ea rcorespund eune isocietat iobosit ecar en uma isti ecu ms acaut ejocu lintr eseriozitat is iglum aprintr eprincipi id eviat a. Captiv iuno rcutum ep ecar eadese an ul eintelege mda rcar esun tsuficien td ecomod epentr u ac onstitu i on orma. N etris t? ... si pentru ca mereu exista si varianta  pentru cei plictisitori si plictisiti, iata: Ma doare sa stiu ca cei care merita atentie nu o primesc. Iar eu nu am suficienta pentru toti cei pe care ii consider valorosi. Multe lucruri din cele pe care le facem stau sub auspiciul atat a propriei subiecti...

Cand nu mai ai motivatia de a face ceva, leaga-te de un dor. De un dor de orice.  Cand nu mai simti dor pentru nimic din ce a fost, ti-ai incheiat toate socotelile memorialo-senzoriale cu trecutul. Este ca si cum ti-ai trai propriul avort emotional, fizic putand fi intact. Nu este un moment de panica, eu il vad mai degraba ca momentul din viata unui GPS in care se "reconfigureaza traseul". Cand nu ti-e dor si nici nu agreezi prezentul constient ca de clipele de acum iti va fi candva dor, urmareste trotuarul. Mereu trotuarul duce undeva, daca acceptam ca pana si o fundatura este per se o destinatie. Alege mereu traseul in detrimentul destinatiei. Nu solutia, nu concluzia la ceea ce suntem sau a ceea ce cautam in viata este gura noastra de oxigen, cat mai degraba reprezinta o tentativa de prioritizare a haosului din capul nostru. Nu destinatia cat calatoria! Doar gandindu-te si aspirand obositor si sec la destinatie este ca si cum ai copia rezultatul la o problema de matemati...

        Nu o data am simtit ca iau foc in fata unei cozi la care astept pentru ca doamna de la casierie isi manaca tacticos gustarea in timp ce toate cele cinci colege ale ei vorbesc la telefon. Nu o data am simtit tentatia de a lovi pumni in fata magarilor de pe santiere care, prin intreruperi verbale cu iz de balast iti strica cele 3 minute din viata. Nu o data  am simtit nevoia sa strig acuzator ca a merge la mall in weekend nu este o activitate intelectuala. Nu o data mi-a venit sa urlu de deznadejde in fata actiunilor unor medici, avocati sau a altor "liberali" prin meserie.      Condens in tine insuti. Este modalitatea optima de a-ti sufla nasul in public, de a-ti rasufla usurarea ca esti un pic deosebit fata de turma, de a juca teatru in fata multimilor adunate la hahaiala si buna dispozitie futila. Incerci sa nu te abati de la norma propriului sine, deci te mentii rece in ...

  Iata doar doua din gaselnitele mediatice pentru publicul de femei: acidul hialuronic si coenzima Q10 - cand ar putea fi la fel de bine excremente de cal. Nu am nici un dubiu ca mai putin de cateva procente din consumatoarele de cosmetice cu coenzima Q10* si acidul hialuronic** stiu ce reprezinta fiecare dintre ele sau au curiozitatea sa deschida un dictionar sau o pagina de google. Si ce daca nu stiu ce sunt? Atat de des se mentioneaza ambele in reclamele TV incat nici nu mai trebuie sa iti incarci memoria cu semnificatii inutile ... a auzi ceva de zeci de ori pe zi practic certifica informatia circulata si face sa devina firesc a nu se mai concepe realitati care sa nu le contina; aici, creme sau unguente.  Practic daca nu ai hialuronicu' si Q10-le in pori ori pe tegument, nu existi, esti din alt film.   De altfel cele doua cuvinte apar in topul cautarilor google, dar la stilul: cuvant cautare: coenzima Q 10 -> afisare pagini cu produse care contin coenzima Q10...

Ma doare sa dor. Noroc mare ca timpul netezeste amintirile taioase, altfel ne-am fi intepat de multe ori in colturile aflate la confluenta realitatii cu utopia personala a universului visat. Uniformizate insa, devin suportabile. Avem atata loc in jur, atatea pompe cu care sa ne catapultam in afara abisului intrinsec ... Nu e ciudat sa pui mana la ochi din cauza "luminii prea puternice" cand totul in jurul tau, de fapt, emana bezna? Da, a-ti spune oful risca sa te faca sa pari penibil in fata celor care nu stiu cum se evadeaza dintr-un spatiu liber. empatia fata de un viitor care e pe drum

     Am auzit azi de dimineata (de fapt tot aud de cateva saptamani dar de abia azi a ajuns mesajul la mine :D) o reclama la Ginkoprim care suna cam asa: "Sunt eu, cea care te face sa te intorci din drum: uitarea ". Pentru mine formularea aceasta pare la prima vedere un semi-nonsens intrucat nu are cum ceva la care uiti sa te gandesti, si ceva care prin definitie te face sa uiti de toate, un fenomen independent de vointa ta, sa te determine sa faci ceva ... la modul abstract insa, da, fenomenul uitarii, DOAR atunci cand se instaleaza in constiinta prezentului, te face sa te gandesti in urma si sa incerci aducerea aminte.      Oricum, pastrand logica semi-nonsensului de mai sus, m-am gandit la ceva pasibil de mai multa logica : nu cumva amintirea este cea care ne face sa mergem inainte, sa ne continuam drumul? DA, fara nici un dubiu si mai ales pentru ca in spatele ei exista si un mecanism de autoaparare, de conservare, de pre...

" Simplu poate fi mai dificil decat complex. Trebuie sa exersezi mult, pentru a reusi sa gandesti aerisit si simplu". (BusinessWeek, 25 mai 1998) "Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir...Vreau sa ma duc noapte la culcare si sa-mi spun ca am facut si azi ceva extraordinar...asta conteaza pentru mine" (The Wall Street Journal, 25 mai 1993). "TESTAMENTUL" LUI STEVE JOBS - momentul Standford 2005 "Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti. PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte m...

Atunci cand nu mai am toner la imprimanta, ca de exemplu acum, am tendinta sa eficientizez procesul banal de printare pentru ca verific de trei-patru ori asezarea in pagina si corectitudinea a ceea ce urmeaza sa printez. Uneori chiar incerc sa tin minte niste lucruri ca sa nu irosesc putinul pe care il mai am in cartusul cu toner si uneori gandindu-ma ca, drept bonus personal, chiar contribui la prezervarea mediului inconjurator consumand mai putina hartie. Este totusi incredibil cat de repede apuc sa consider, odata cu reumplerea cartusului, ca 'de prisos'-ul devenit din nou accesibil este exact asta, un 'de prisos' in loc sa fie, simplu, o cantitate suficienta de toner pentru n pagini printabile la nevoie . Pe exact acelasi principiu functioneaza si viata. Speri in "de prisos" pana cand devine penurie. Pacat, dar asa functioneaza lucrurile si noi alaturi de ele.

poate fi ratacirea.      Din frageda pruncie de viata economica suntem invatati, noi, micutii economisti ai patriei iubite si nu numai, de mai mult sau mai putin reputati profesori universitari ca piata financiara (ca e ea principala, ca e secundara, nu are mare importanta aici) se apropie cel mai mult de piata cu concurenta perfecta - produsele intra, ies dupa bunul lor plac, cererea si oferta sunt ajustate permanent una in functie de cealalta printr-un pret flexibil, produsele tranzactionate sunt relativ omogene si asa mai departe. Ce ne facem insa cu derapajele care se nasc odata cu aceste aspecte de piata "perfecta"? Ce ne facem cu faptul ca ratiunea de a exista a unei piete cu bunuri intangibile (dar atentie, extrem de lichida din punctul de vedere al banilor!!) loveste taman in teasta tuturor principiilor de functionare ale celorlalte piete, piete pe care altminteri interactionam unii cu altii in proportie de 99% din viata noastra (piata monetar...

... in cadrul unei prezentari a unei piese de teatru care zicea cam asa "batranetea este pretul pe care il platim pentru ca traim prea mult". Filosofic vorbind, suna bine, suna de-a dreptul cool, dar daca o luam practic, ceva mai profund fals este greu de gasit. Batranetea nu este un cost pentru cei care o ajung, cat mai degraba este un beneficiu, un virament non-monetar pe care il primim de la viata daca am stiut sa o traim cu cap in anii in care totul pare posibil si usor, inclusiv a imbatrani.

"Auzi dumneata, domnule, ce porcărie, am văzut un sondaj într-un liceu şi la un moment dat o întreabă cineva pe o puştoaică dacă ştie cine a fost Nichita Stănescu. Şi proasta aia răspunde, fără să clipească, da, ştiu, a fost o mare poetă a României! Auzi dumneata, să-l facă pe bietul Nichita femeie, se răsuceşte săracu' în mormînt... Şi eu, care am dormit doi ani cu Nichita în aceeaşi pivniţă, să trăiesc momentul să aud o asemenea enormitate!" Johnny tace cîteva secunde, îşi aduce aminte că e timpul să-şi facă doza de insulină. Microbuzul trage pe dreapta şi Johnny se înţeapă în braţ cu o seringă ciudată. Dar tot nu tace. "Eram, la un moment dat, într-un bar din Bucureşti şi m-am dus la toaletă să-mi fac injecţia. Lîngă mine, la pisoare, un individ mătăhălos, ditamai haidamacul. Scot seringa, mă înţep, ăla pică brusc din picioare, mai-mai să dea cu capul de chiuvetă. Ce-ai, bre? îl întreb. Vai, nea Johnică, iartă-mă, da' n-am ştiut că te droghezi!» Tîmpitul! Şi...

Oare cand o critica adusa actiunii (considerate o prostie) cuiva este mai credibila, mai indrituita, mai argumentata, mai bine-venita pentru cel criticat: cand ai facut si tu prostia anterior si iti oferi puterea exemplului vorbind din experienta traita abrupt sau cand din contra, ai stat departe de "asa ceva" si propovaduirea a ceea ce "trebuie" facut este completamente detasata ? Se schimba raspunsul cand prostia in cauza implica o serie de critici la adresa unor probleme de ordin etic sau moral? Interesant.

Magic is the only honest profession. A magician promisses to deceive you and he does. Deception - is a fundamental part of life (...) We deceive to gain advantage and to hide our weaknesses. Some (...) deceive for money. Self-deception. That's when we convince ourselves that a lie is the truth. Sometimes it's hard to tell the two apart. Compulsive gamblers are experts at self-deception. They believe they can win. They forget the times they lose. The brain is very good at forgetting. Bad experiences are quickly forgotten. Bad experiences quickly dissapear. (...) Our self-deception becomes a positive illusion. Art was the greatest deception of all. Art is a deception that creates real emotions, a lie that creates a truth. And when you give yourself over to that deception, it becomes magic. Reprezentarea reusita a intregii pledoarii se gaseste aici.

stau si ma gandesc uneori cum si cati oameni intalnim in viata pentru o perioada limitata de timp... cu unii apucam sa impartim fizic si mental multe (chiar si pe noi insine), cu altii schimbam doar cateva vorbe ... uneori ne intrepatrundem si cu turbulente ... si apoi mai mult sau mai putin abrupt interactiunea noastra se termina cam ca la un apel telefonic gresit in care, dupa ocazionale si ipotetice "posturi telefonice deranjate" anunti persoana de la capatul celalalt al firului "greseala" daca nu isi da seama singura ca "imi pare rau, cautam pe altcineva" mda, chestie de nepotriveala sau bruiaj de apel, cum vreti sa o luati ce-i pacat e ca nu putem schimba "furnizorul de servicii" cand chestia asta risca sa se intample prea des .. Hello? Is anybody there? ....