Condens

        Nu o data am simtit ca iau foc in fata unei cozi la care astept pentru ca doamna de la casierie isi manaca tacticos gustarea in timp ce toate cele cinci colege ale ei vorbesc la telefon. Nu o data am simtit tentatia de a lovi pumni in fata magarilor de pe santiere care, prin intreruperi verbale cu iz de balast iti strica cele 3 minute din viata. Nu o data  am simtit nevoia sa strig acuzator ca a merge la mall in weekend nu este o activitate intelectuala. Nu o data mi-a venit sa urlu de deznadejde in fata actiunilor unor medici, avocati sau a altor "liberali" prin meserie.
     Condens in tine insuti. Este modalitatea optima de a-ti sufla nasul in public, de a-ti rasufla usurarea ca esti un pic deosebit fata de turma, de a juca teatru in fata multimilor adunate la hahaiala si buna dispozitie futila. Incerci sa nu te abati de la norma propriului sine, deci te mentii rece in fata sub-mediocritatii neavenite dar in acelasi timp esti cald in suflet si in gand, te mentii cald in fata apropiatilor care iti seamana, si uneori simti nevoia, sau pur si simplu si fara preaviz, te infierbati: fie cand ai de-a face cu indolenta cotidiana, fie cand iti manifesti atasamentul si emotia in fata putinilor valorosi care strabat precum ghioceii prin zapada.

      Tendinta de secol este cea de termopanizare. Nu se considera ca emotiile provenite din opozitie fata de majoritate ar fi "benefice".

      Pentru ca inca pot, eu aleg condensul personal si transpirarea periodic-exorcizanta a nemultumirilor fata de latura socialist-uniformizanta a capitalismului emotional al secolului XXI.

cand iti respira personalitatea