RALUCA MIHĂILĂ

Dupa banalul acela frust, cat se poate de onest, fara Photoshop si acoperiri care mai de care, dupa normalitatea zilelor de Mai in care ploua si-mi ajunge atata timp cat aud sunetul picaturilor in compania ta, dupa linistea serilor ce finiseaza zile lungi si pline de aventuri, dupa sorbiri de vin rosu facut in crama, dupa iesit "sa luam ardei, ca ne trebe la mancare", dupa compania ta cand ma spal pe cap, dupa colindat strazi din chef de luat aer, dupa ce eu adorm la un documentar despre care mi-ai explicat ca e the shit of the century si a doua zi ma uit spasita la tine, gandindu-ma  ca nu te vei supara pe mine . Dupa cascatul tau nereprimat si mimica de "told you" atunci cand iti povestesc despre cum se irosesc talentele in corporatii. Dupa demontarea miturilor de a "face copii" sau de a "numara bani" in zilele mohorate. Si mai e ceva. Important. Dupa respirat aerul si ventilat energia unuia in celalalt. Da, dupa asta tanjesc. Dupa excepti

Alone is not lonely.  Alone is on your way.

Ca iubesc felul in care imi incalci regulile Da, pe acelea pe care decidem impreuna sa le respectam ... de ele fac vorbire

- opreste-te, te rog! - da' ce-am zis? - ma superi ....  mereu ajungem la asta si tare ma superi - nu te mai ambala, ca nu e nimic asa de dramatic! - aaau! - ce s-a intamplat? - ma doare inima - cum te doare? - simt asa, ca ma arde rau de tot - hai ca iti aduc niste gheata !

Frotiu de sange periferic Adica te inteapa in deget si iti preleveaza pe o lama picatura rosie declansata de ac - ati facut analiza, va rog? - da - va rog sa mi-o aratati ... mda, nu e rezultatul bun. Va trebui sa refaceti analiza - cum adica nu e rezultatul bun? Ce inseamna 'bun' si de ce trebuie sa o refac? Aia e, care a iesit. - analiza nu e concludenta - de ce? - pentru ca indicatorii nu sunt in parametri normali - doamna, dar clinica dvs a stabilit parametrii, nu eu. De ce nu i-a setat sa fie normali? - ma tem ca nu pot sa va raspund la intrebare - si eu ma tem ca am dreptul sa imi raspundeti inainte de a ma trimite la o noua biopsie - va rog, va vreau binele - cucoana, lasa-ma cu analiza vietii si foloseste ce ti-am dat acum ca sa imi spui ce am - veti muri. - si dvs, si toti de aici ... dar ... inteleg ... ca eu mai repede decat toti, nu? - da Acelasi lucru se intampla la o cearta intr-un cuplu longeviv, pentru ca deja cei doi se cunosc intr-atat, incat este aproape im

Adica inadaptare adaptata la context. Ceea ce inseamna ca, desi nu simti ca te potrivesti in vreun loc, vrei sa apartii. Si atunci incepi sa faci rabat, sa te ascunzi si sa te estompezi, sa pui in valoare si sa dezvolti ce 'se cauta', sa devoalezi, sa evoluezi sau involuezi - dupa caz, sa pui masti si sa ridici ziduri, sa faci compromisuri si chiar sa constati ca iti place ceea ce nu credeai ca ti-ar placea. Pe scurt, sa te adaptezi.  In loc sa cauti pana gasesti, te schimbi si te ajustezi la imprejurari, pentru ca daca nu, riscul ar fi sa ajungi sa cauti o viata intreaga. Ceea ce oricum faci, dar macar sa nu fii singur in demersul asta. Cand te cauti in cadrul unei comunitati, procesul devine mai digerabil. Mult mai digerabil. Intr-atat, incat uiti ce inseamna sa fii sau sa te simti "altfel". Nu special, ci "altfel".  Atata vreme cat tii minte cine erai tu cel dinaintea senzatiei de inadaptare, esti in siguranta. Esti la adapost de crizele

''Cum este posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?” - (Petre Țuțea) Din orgoliu - (Gardianul nedumerit) Cum adică, din orgoliu?! - (Petre Tutea) Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță ''.

nu prea cred in culori corecte, contraste bune, lumina perfecta cred insa in armonie, in complementaritate si inaltare vizuala probabil ca cele din urma provin din calibrarea celor dintai :) unghiuri, inclinatii, compozitii, principii uf, cred ca as obosi daca ar trebui vreodata sa le invat mie imi place sa imi placa mie nu e suficient? ideal este sa stii suficient de bine regulile, incat sa iti permiti sa le incalci in 'stilul tau' culori calde sau reci? da' ce-are temperatura cu decenta? cu aplombul? cu pofta neostoita de toamna plapand-carnala? si cine a zis ca rosul de fapt e rosu si nu e verde crud? atentie la conventii!  e ca si cu mintea ... daca nu o controlezi, te controleaza ea pe tine

intr-o cautare de sens duminicala, un trotuar bucurestean m-a condus pana in dreptul acestui interlocutor am uitat sa mai inaintez ... simteam ca am in fata tot ce trebuie sa stiu despre viata.

Iarta-ma . Nu ma ierta! Spune-mi. Nu-mi spune! Lasa-ma. Nu ma lasa! Imi pare rau. Nu imi pare rau. Unde esti? Nu ma intereseaza. Uite-te la mine. Nu ma privi! Te vreau. Nu te vreau. Stiu. Nu stiu. Imi doresc. Nu imi doresc. Am nevoie. Nu am nevoie. Vreau. Nu vreau. Sunt. Nu sunt. Imi esti. Nu imi esti. Te iubesc ! [aici alta cale nu stiu]

in ce masura nesiguranta altcuiva ne poate schimba o decizie in care, altminteri, ne-am fi putut investi toate increderea? cand si cum ajungem sa le oferim altora puterea sa intervina in viata noastra, intr-atat incat judecata noastra sa devina second best ? si cine, daca nu noi, ne facem rau cu convingerea ca ne facem bine?

atata vreme cat ramai in afara vietii altora si ceilalti raman in afara vietii tale , poti sa pari in multe feluri ... poti controla mult mai bine parerile, poti masca lucruri cu care nu te mandresti, poti bloca emotiile, poti fantasmagoriza sau poti deveni obsesia altora si te poti imbata cu gandul nemuririi mentii o pozitie de putere provenita din multa nesiguranta. odata ce intimitatea si apropierea se instaleaza , nu poti decat sa fii pentru ca lipsa controlului iese la lumina, making of-urile predomina in detrimentului aparitiilor perfecte, neindoielile apar independent de vointa ta, slabiciunile iti joaca feste, ceea ce simti se vede si atunci cand te bucuri cu adevarat, muti muntii! detii o pozitie de vulnerabilitate provenita din multa putere  neindoielnic, bunaoara, solitudinea are nevoie de foarte multa stapanire de sine, forta si seninatate pentru a deveni catalizator in formarea unui om, dar nealternata de insotiri, risca sa se stinga in ea insasi solutia iesirii

- cu riscul de a parea un cliseu sinistru (si stii cat de mult detest sa fac ce fac altii), cred ca ar fi bine sa luam o mica pauza ... am nevoie de un mic ragaz - okaaaaaay ... ragaz pentru ce? - sa ma lamuresc un pic asupra unor lucruri, sa imi clarific un pic mintea ... e aglomeratie mare in capul meu acum - si crezi ca daca nu ma vezi te va ajuta? - esti parte din aceasta clarificare ... cum ar veni, esti una din necunoscutele ecuatiei mele ... asa incat e posibil sa fie mai util sa imi recapat vederea panoramica, implicandu-te si pe tine in peisaj. - mi-am pierdut dreptul de a-ti fi constanta? - nu vad relatia dintre noi ca avand la baza drepturi si obligatii. Si in nici un caz statute - inteleg. Ma rog, nu inteleg de fapt. Bine, pai am foarte mare incredere in judecata ta si voi face in asa fel incat sa folosesc aceasta pauza si in avantajul meu ... poate aveam si eu nevoie de ea si nu stiam sa o cer. ------- ------- ------- - mi-e teama de momentele tale

Exista o vorba buddhista care spune asa : "Give the ones you love wings to fly, roots to come back and reasons to stay".

te iubesc = iubesc ce pot lua de la tine + ma iubesc pe mine cand sunt in preajma ta + iubesc potentialitatea mea nascuta din ce simt ca urmare a intalnirii tale

- simt ca trebuie sa ma justific - de ce? - pentru ca ma simt atacata - de ce? - pentru ca ceri explicatii - explicatiile nu inseamna atac - ba da, cu tonul asta - iarta-mi tonul. Incerc doar sa (te) inteleg - putem vorbi normal? - dar vorbesc normal - ma tem ca nu e asa ...  - esti prea sensibila - ce inseamna "sensibila" pentru tine? - ca iei lucrurile prea personal - pai le faci sa fie ... imi vorbesti mie despre ce fac eu, cu cereri de lamurire despre "de ce"urile mele.  - da, esti prea sensibila - crezi ca putem tolera un alt gand: acela ca avem puncte de fierbere diferite?  - adica? - uite, de exemplu tu te enervezi mult mai repede decat o fac eu, care ma pastrez calma mult dupa ce tu ai luat foc. Sau un alt exemplu: eu detectez foarte acut semne de intoleranta, in timp ce tu iei lucrurile foarte usor si nu te lasi afectat, aproape crezand ca cei care te admonesteaza au de fapt o problema - da, avem puncte de fierbere diferite. - si in nume

Suntem cu totii, diferiti, din fericire! * Si cu totii avem un trecut, niste experiente care ne dau de furca sau care din contra, ni se constituie in ancore si ne mentin sanatosi pe toate planurile. Sunt, insa, momente, in care trecem printr-un soi de trezire viscerala, de regula ca urmare a unui stimul exterior noua: o intamplare, cunoasterea unei persoane noi, ajungerea la un nou grad de intimitate cu cineva, un soc deblocant. Si atunci, puf! se descatuseaza noi energii, ne privim sub noi unghiuri, ne conectam altfel cu Sursa, simtim sa facem schimbari cu noi insine, ne dorim sa schimbam foaia - fie prin a face ceva ce nu am indraznit sa facem pana atunci sau din contra, sa oprim ceva ce facusem de o viata. Exista in noi toti o busola morala, o calauza despre care aflam instinctiv la o varsta mica si pe care, mai apoi, avem tendinta sa o renivelam bazat pe niste dorinte pe care nu ne dorim sa ni le infranam ... si astfel, ne gasim justificari pe care le incorporam bus

sa nu te imbraci in fuste prea scurte, ca atragi atentia sa nu fii prea decoltata, ca atragi priviri sa eviti hainele mulate, ca se uita lumea la tine sa ... , sa .... , sa ... , ca daca nu, o cauti! pornind de la ideea ca ce e frumos, si lui Dumnezeu ii place, sustin dreptul prezentelor feminine de orice varsta sa se imbrace si afiseze exact cum simt de cuviinta, si nu in raport, in ciuda sau in functie de dezechilibrele endocrinologice ori mentale ale prezentelor masculine. cu totii avem pitici pe creier, cu totii ne luam la tranta cu diversi demoni mosteniti, capatati ori fabulati, cu totii ii mai invitam la masa cateodata pentru a-i confrunta, cu totii ne imaginam lucruri inspirate de oamenii pe care ii intalnim pe strada si de cele mai multe ori, aceste ganduri vin la pachet cu o mare rusine de a le verbaliza. chiar daca avem anumite porniri, stim sa facem diferenta intre bine si rau intrebarea este ce pas facem dupa ce constatam aceasta diferenta  da. din fericire

Stiu ca iti e dor de mine, mi-ai spus-o. Si mie imi este dor de tine. Ce este de facut? Am cateva solutii, dar se va uita lumea ciudat la noi. "Ei, si?", mi-ai spune. "Sa se uite, ce ne pasa noua de lume?" Pai ne pasa, pentru ca avem nevoie de ei ca sa avem despre ce vorbi dupa ce ne consumam dorul de cateva ori in lant. Cred ca a-ti fi dor este sanatos. Si util. Si necesar. Asa incat propun sa fim ca o lumanare care se aprinde de la ambele capete si sa venim unul spre celalalt, arzand iremediabil distanta interpusa intre buzele si ochii nostri. Mie imi va fi dor de tine, tie iti va fi dor de mine. Fiecare cu dorul lui. In timp, vom intelege sa ne fie dor de viitorul "noi".

Cand te dai mare? Cand esti mic si aspiri? Cand te crezi mare? Sau cand tu te crezi mare, dar ceilalti nu?

Punctul din centrul cercului care aluneca spre colturile camerei triunghiulare imi oboseste pupila. Si inchid ochii. Ca sa pot sa vad patrate sferice. Si linii spiralate. Apoi ii deschid. Si ca printr -o minune, pentru prima data in viata, vad aerul. Se datoreaza rombului tuguiat spre inaltimi infinite. Ii voi multumi cu prima ocazie.

Cum as putea crede in hazard, atata timp cat cauzele dau consecinte? Cred, insa, in el atata timp cat e facut cu cap. Gasesc un rost intalnirii cu tine. Dar asta poate pentru ca m-am intrebat daca il are sau pentru ca am incercat sa il aflu.

Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt ca alaturi de tine o sa ajung sa traversez Amazonul inot, in conditiile in care mie imi este frica de apa si ma chinui de vreo 30 de ani sa invat sa fac pluta. Imi retrasezi mental niste limite, dandu-mi forta de a indrazni sa indraznesc sa cred. Ca, de fapt, pot. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Iti spuneam ca as fi antiprogresista, avand pe undeva convingerea ca vei citi printre randuri dorinta mea de transcendenta care ascunde pornirile-mi n ebune. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt sa ma arunc in gol. Sa uit de conformismele din care pana acum mi-am facut cateva transee de siguranta. Dar in mine mocnesc dorinte despre care imi readuc aminte. Si ma cer. Ma cer lor. Ma revendica. Iar mie imi vine sa le las sa imi vorbeasca nestingherit. Pentru ca, desi in indoiala fata de Binele despre care nu stie nimeni mai mult decat ce simte visceral, am incredere in mine. Si asta ma sperie, pentru ca sunt obisnuita cu dezbaterea. Cu luar

Adeseori ne cocolosim in spatele unei vieti sau a unor alegeri "complicate". Este mai convenabil sa ne ascundem in cotloanele unui concept umbrela care lasa loc de justificari, regrete, multi de "depinde" si scuze la nevoie. Simplul e clar si nu lasa loc de interpretari. Poate tocmai de aceea lumea il evita, imbarligand si considerandu-se deosebiti intru complicaciune. De fapt sunt toti mai mult sau mai putin la fel: pentru ca fug. De evidenta claritatii si a faptelor fara tagada. Sa ne fie indoiala intr-un ceas bun. Pentru ca atata vreme cat e mai simplu sa spunem ca totul este complicat, avem nevoie de putin curaj. Curajul de a nu ne mai fi frica de asumare.

- buna dimineata, as dori o camera single cu vedere la infinit - sigur, completati acest formular, va rog (...) - ce obiective imi recomandati sa vad prin zona? - pai aveti cerul, soarele, florile, verdele padurilor, ceata diminetilor, mirosul patiseriilor ... dar sigur, mai sunt si opera, teatrul mare, muzeul, muntele cu cel mai inalt varf de pe coasta estica, gradina zoologica ... - aveti cumva si o harta pe care sa fie marcate toate? - sigur, poftiti ... dvs sunteti aici si fiecare din destinatii este la maxim jumatate de ora de mers pe jos. ah, pardon, cu exceptia cerului pe care il puteti vizita in orice moment (...) - ce repede v-ati intors! - da... - nu v-a placut ce ati vazut? - a, ba da....sigur ca da, a fost minunat - ati vazut tot? - nu chiar - am inteles ... poate continuati maine - nu cred, dupa seara asta ma voi intoarce acasa - a, ce repede! este totul in regula cu sederea dvs? - da, sigur - imi pare rau ca plecati - da, si lui ca am plecat ...

Eu sunt vitamina R, de gasit doar in libertate si ma combin excelent cu emotiile gandite pe care le transform in rafale de energie . In curand voi avea un derivat. R patrat. O proteina noua care va decodifica gandirea logica si va asigna fiecarei inferente cate o senzatie. Daca voi fi administrata in dozele prescrise de intuitia celui care ma va lua, voi dinamita orice dezaliniere a sufletului cu faptele si voi periclita tentatia spre inautenticitate. La inceput voi insoti doar o nisa de oameni, dar treptat vor exista afilieri noi si cercul va creste ... la limita, el va ajunge pana la nivelul la care curajul nu se mai teme.

- imi doresc o relatie cu tine - de ce? - .... tu ... te-ai vazut?

Ce inseamna a ceda? M-am intrebat asta de dimineata, dupa doua-trei ore de inflamatie neuronala acuta si dupa alte cateva momente grave de suflet adunat in gat A ceda inseamna a pocni, a rupe, a distruge, a irosi, a renunta, a dizolva. Cum cedeaza ambreiajul Motivul principal il reprezinta neridicarea lui completa la schimbarile de trepte, chestiune care nu decupleaza cum trebuie discul si duce la o frecare a lui pana la distrugere. Un alt motiv il reprezinta opririle si pornirile dese, deseori nefortate si chiar inutile. Daca il simtim patinand, scotand zgomote, neintrand in viteza la rece, atunci avem niste simptome clare pe care le putem preveni prin ne-suprasolicitare, utilizare corecta, revizie periodica Cum cedeaza plasticul Simplu, la soc mecanic. Insa pentru ca plasticul este un material special, exista si o omida speciala care sa il ajute sa cedeze treptat, dupa cum au descoperit cercetatorii britanici. Pardon, spanioli ... deci, poate, mai credibili. Desi parea de

imi esti punctul pe i

- eu cand sunt atacat, reactionez! lupt! - eu nu - pai lupta! - nu stiu sa fac asta ... de fapt nu este vorba ca nu stiu, ci ca nu mai pot face asta din teama ... cand lupt cu lumea, castig, iar eu nu imi doresc victorii, ci lipsa nevoii de conflict singura lupta pe care nu o pot duce inca pana la capat este cea cu mine insami oriunde lovesc, apare o arma neasteptata cu care mi se riposteaza la fel cand lovesc eu inapoi, pot sa surprind si sa iau pe nepregatite adversaru-mi dar pe termen lung inca nici unul din noi nu am reusit sa dominam ... suntem egali ... "prea" egali si balanta se cere inclinata la un moment dat ... pentru ca nu exista echilibru stabil. iar al nostru este stabil de prea mult timp deja ... chiar si noi ne-am saturat de remize ...se anunta nevoia unui soc ce ar putea reaseza lucrurile intre cei doi poli de putere de la cap mi se trage iar inima stie ... si desi nu vrea sa stea deoparte, stie ca daca intervine acum va fi o lupta nedreapta o d