RALUCA MIHĂILĂ

te uiti la mine uneori ...cu o compasiune usor dispretuitoare. si nu numai ca ma intrebi din priviri ce se intampla cu mine, dar ti se pare ca nu inteleg intrebarea asa ca incepi sa folosesti cuvinte "de ce te umilesti?" ma intrebi oarecum dur, si totusi gingas in nedumerirea ta apoi lovesti nemilos "chiar nu vezi in cum ai ajuns, nu ai deloc respect fata de tine?" dragul meu integru, a-mi exprima sentimentele si felul meu cel mai profund de a simti, chiar daca acest lucru presupune poate umilinta, este cea mai buna investitie in viitor este cea mai sincera forma de a-mi dori linistea pentru mai tarziu si de a-mi scadea sansele nevoii de a ma intoarce in trecut...intr-un trecut netrait la timp iar ce iti doresc din tot sufletul meu pus pe tava este ce imi doresc si mie: sa nu ajungi intr-un moment din viitor sa regreti ca nu te-ai umilit...sau ca nu ai facut tot ce ai fi putut un orgoliu care te-ar retine din a fi tu va durea infinit mai tare decat d

presupunand ca la un moment dat ai deveni curios in privinta modului in care te-am iubit, te iubesc si imi propun sa te iubesc*... iti spun de pe acum ca este posibil sa intampini greutati in a ma intelege uneori iubesc peltic, alteori cu ochi critic, alteori sunt sasaita in exprimarea a ceea ce simt, oratoria nu imi este cel mai bun prieten si emotiile..of, emotiile depuncteaza de multe ori retorica-mi reusita; ca sa nu mai zic de trac...da, ma pierd cu firea de multe ori ce mai! e un hatis emotional ce mi se intampla si ce aleg* - acolo unde pot - sa se vada din ce mi se intampla asa ca da, in cazul in care ai vrea sa ma intelegi mai mult decat sa te bucuri de mine ... iti propun sa mi te explic ...cate putin ... in fiecare zi din restul vietii mele. iubirea nu se explica, imi vei spune probabil iar eu iti voi spune ca daca de asta ar fi nevoie pentru a nu exista neintelegeri intre noi ...atunci ba da, iubirea se explica te asigur, cu timpul vei ajunge sa intelegi singur

tare m-as bucura daca ne-am domoli tendinta de a considera cuvantul "terapie" o revenire din, o refacere, o vindecare, un proces prin care sa invatam cum sa fim fericiti tot timpul. nu asta inseamna terapia este un proces de maturizare atat! iar formele prin care acest proces se manifesta sunt dintre cele mai diverse: terapia prin arta, scrisul terapeutic, terapia prin lectura, prin dans... Nici arta, nici scrisul, nici lectura sau dansul din exemplele de mai sus nu sunt Prozac...sunt doar lumi prin care procesul terapiei ne ghindeaza spre a invata sa mergem SINGURI... prima data ne rostogolim, mergem de-a busilea, treptat reusim sa stam drepti si la momentul potrivit ajungem sa facem singuri primii pasi. si odata maturizat ... incepi sa privesti adevarul in fata iar negarea si amagirea devin istorie. si tare m-as mai bucura daca "asta vrea publicul" nu ar mai fi raspunsul cvasi universal primit de la televiziunile care se ocupa de show-uri ieftine.

invidia un sentiment extrem de puternic dar mai mult decat puternic, extrem de util ce este invidia, de fapt? reprezinta un semn al constientizarii faptului ca ai un inamic si apare in momentul in care observi ca cineva face un lucru pe care tu iti doresti foarte tare sa il faci invidia le selecteaza din paleta lucrurilor pe care le vezi realizate de altii pe acelea care sunt relevante pentru tine nu cred ca voi invidia vreodata pe cineva care reuseste fizic sa doarma 3 ore pe noapte - pentru ca nu ma intereseaza asa ceva - dar este posibil sa simt invidie vizavi de cineva care poate picta - imi doresc sa ma exprim si altfel decat in gesturi si cuvinte. invidia este marker-ul care iti indica ceea ce ar trebui sa faci tu cu viata ta ... sau cel putin sa incerci. atata vreme cat nu va transforma intr-un paranoic deprimant, nu fugiti de ea, folositi-o pentru a intelege ce cautati de fapt in voi

singurul lucru pe care il mai gasesc nu doar acceptabil dar chiar remarcabil in gandirea unui pesimist este punctul comun pe care aceasta il are cu intelepciunea senina: asteparile scazute asupra a orice. a stapani si chiar a te simti comod in pesimism este o arta care te pastreaza sanatos la minte*. ati observat ca optimistii sunt primii care se enerveaza cand lucrurile nu ies asa cum "ar trebui": cand stau mult in trafic, cand se tipa la ei sau cand isi pierd portofelul? asa ca - fara asteptari - fara incercari de a controla  nu-i mai placut sa atragi surprizele placute decat sa cari dupa tine dezamagiri? a fi pesimist in mod constient nu presupune sa te gandesti la moarte in mod obsesivo-maladiv...ci sa inveti sa traiesti clipa stiind, fara nevoia de mai zabovi asupra gandului, ca vei muri la un moment dat inseamna a prioritiza mai bine ce vrei sa faci cu viata ta inseamna a filtra aspectele esentiale si a te concentra pe ele cititi orice marturie a cuiva

cat la suta de timpul dintr-o zi il petrecem la munca? mult. in functie de bolile secolului in care traim - perfectionism, sclavie antreprenoriala, stima de sine scazuta, alienare spirituala, lipsa de scop, egocentrism si superficialitate mentala - putem ajunge de la teoreticele 8 la 16-20 de ore pe zi. da, stiu oameni care dorm 4 ore pe noapte si respira inca. sunt oamenii care atunci cand nu sunt acasa sunt la birou si cand nu sunt la birou sunt acasa si tot ei ajung uneori sa confunde cele doua incinte din punct de vedere social suntem adesea redusi la functia pe care o ocupam la un moment dat intr-o companie si daca interlocutorul are putina rabdare, chiar si de job description-ul recitat frumos ca poezia cu Zdreanta manati de o forta invizibila, incolora si inodora, ajungem si noi sa ii reducem pe ceilalti la functia pe care o ocupa la un moment dat intr-o companie si pe nesimtite, ne trezim ca ne cautam de lucru in functie de "cum ar suna daca m-ar i

a ajuns formula de salut "buna" in Brasov am auzit-o din gura unul brasovean aproape un act de terorism zi de doliu in Ardeal

Normalitatea ce ne mai place sa spunem ca e relativa! cei eminamente normali gasesc, de fapt, placerea maxima in a sustine sus si tare acest truism ce este normalitatea de fapt? cam ce este democratia pentru sistemul social-politic: media. sau cum spunea Petre Tutea: "triumful cantitatii asupra calitatii" linia de mijloc. rabatul de la extreme autentice. aglomerarea. normalitatea este probabilitatea maxima de a se manifesta a unui eveniment, este cea mai mare dintre sansele de a o intalni pe strada...este zona calduta si comoda a existentei., este confortul anonimatului care aparent iti da curaj sa te manifesti...dar e ca si cum ai urla in apa...nu te aude nimeni si cine te aude nu reactioneaza pentru ca traieste alaturi de tine in apa, adica intr-un mediu care te mentine surd. normalul este efectul unei cauze primordiale: caracterul social al omului. adica dorinta lui de a se manifesta si de a trai in cadrul unui grup pe scurt: turma. turma

la acest moment aproape toata social media are cateva variante clasice de a ne lasa sa ne manifestam cu privire la un eveniment - like - unlike - share - comment - recommend o singura platforma are reversul corect al lui "imi place"; nu-mi mai place  acest subtil " mai " are memorie, nu uita! aminteste de faptul ca revii asupra unei optiuni manifestate anterior te pune fata in fata cu tine cel dinainte. este vorba de Pinterest. interesant.

nu exclud posibilitatea ca un martian sa ajunga prin Bucuresti ... la un moment dat. ce vad oamenii banci farmacii magazine alimentare mari, mijlocii si mici ... si multe. Vodafoane si Orangeuri multe covrigarii si patiserii reclame pe toate strazile si hainele mergatorilor pe strada, pe toti peretii, stalpii si suportii  chioscuri de ziare priviri in pamant femei aranjate, barbati frumosi vitrine sofisticate, dar interioare fara clienti wow, uite o librarie ... "cum sa te faci remarcat", "cum sa fii fericit", "Superfoods, cele mai sanatoase alimente", "cum sa imbatranesti frumos", "Fata de la marginea vietii", "Ghidul nesimtitului", "Capcanele istoriei" ia! un cinematograf ... "the judge", "dumb and dumber", "the hobbit" grafitti pe ziduri proaspat vopsite "La Mama", un restaurant care pare agreat de multi balti, murdarie, praf miros de ma

incep sa cred ca am o problema cu un lucru la care toti ceilalti par ca se descurca ...  ma atasez foarte rapid  de o pereche de ochi, de o vaza, de un aranjament floral, de o melodie cantata la pian, de o culoare, de un om sau de o oama, de o aroma culinara ... atat de multe lucruri de care sa te bucuri, de care sa te simti apropiat in mod afectiv ... atat de apropiat incat aproape simti ca devii una de ele. nu pe termen lung, nu pe termen scurt, nu pe termene si intervale orare ... atasamentul real este cel inspirat de moment, nu de memorie. sunt legat de tine ACUM.  fix acum. maine, nu stiu, vedem ce-o mai fi. Anais Nin spunea ca celui care traieste foarte intens nu ii este teama de moarte adevarul este ca nici nu simt ca mi-ar fi... majoritatea din jurul meu se lovesc de frica de atasament, de suferinta, de emotii, de dragalasenii ... eu, in schimb, am uneori senzatia ca m-am nascut pentru a le lua la rand ... pentru ca apoi sa aleg in cunostinta de cauza l

premiera absoluta: am fost la un masaj de relaxare ... ma dor foarte tare umerii si zona gatului, asa ca am vrut sa vad cum este o relaxare ca la carte, controlata si bazata pe stiinta detensionarii musculaturii toate bune si frumoase pana cand maseurul a inceput sa imi spuna sa ma relaxez cum adica?  ma gandeam, sunt relaxata! nu, nu sunteti...incercati sa nu mai incordati! dar nu incordez! probabil ati stat mult incordata fara sa ii permiteti corpului sa rupa ritmul dar, zic eu aproape apasat, nu incordez!! in secunda urmatoare imi da drumul la mana, care pana atunci era tinuta sus si imi cade pe masa zic, cu dureri dar aproape mandra: n-ar fi cazut daca era incordata, nu? si imi zice, vazandu-ma ca imi masez mana din cauza durerii: o mana complet relaxata nu doare

stari de agregare toti avem o stare de agregare emotionala, profesionala, personala in baza (sau in acidul) careia operam la parametri optimi aceste stari de agregare sunt, de regula, stari pe care le-am identificat ca optime la un moment dat, si pe fondul nevoilor native de siguranta/ nesiguranta/ iubire/ crestere, nu incetam a le cauta in mod constant ce nu stim, insa, este faptul ca niciodata optimul de ieri nu mai este acelasi cu optimul de azi. punctele de superlativ sunt reconfigurate in permanenta ajungem sa descoperim asta in momentul in care reconstruim ca ceea ce ieri ne facea bine astazi nu isi mai produce efectul scontat... si bau! dintr-o data drumul cel mai scurt nu mai este drumul stiut! ionul o forma celulara dezechilibrata energetic in functie de atitudinea fata de mediul inconjurator, fata de ea insasi, fata de viata sau de celelalte forme de energie, poate gandi pozitiv, cationic sa spunem - si atunci alunga electronii ce i-ar p

deunazi am avut o discutie facebook-iana cu un om remarcabil ... mi-a fost profesor la un curs de ... dezvoltare personala, sa-i spunem ... discutam despre ce inseamna imaginatia, cand apare si in ce masura aceasta are de-a face cu memoria si viceversa si alaturi de el, interveneau in discutie mai multe persoane ... frumos moment. dialogul curgea si replicile veneau din mai multe parti de la persoane care simteau nevoia sa intervina la un moment dat s-a lansat ideea ca de fapt memoria este selectiva si uneori chiar "confabulatorie" apoi a venit intrebarea lui "dar in ce conditii apare fabulatia in memorare?" si eu am raspuns ca de regula in cazul regretelor sau a experientelor traite altfel decat conform vointei replica lui: "eu am mare incredere in regrete ... daca n-as avea regrete, de unde mi-ar mai fi cu putinta sa invat ceva din viata asta?" m-am simtit profund incercata in felul meu de a fi care presupune a face orice cu putin

cred ca cel mai important, la urma urmei, nu este sa ai ci sa dai mai bine zis, sa ai cui sa dai dar intreb: cand nu s-a gasit vreodata cineva care sa nu fie in postura de a avea nevoie, deci de a primi? asadar, putem spune ca 'ce bine este sa ai cui sa daruiesti!' tinand cont de faptul ca aceasta stare este una continua? problema apare cand ne dorim sa oferim cuiva, la a-le-ge-re! ... pentru ca de fapt noi nu ne dorim sa oferim pur si simplu, ci sa avem ce oferi (1) si sa ne placa cel dispus sa primeasca ce avem noi de oferit (2). parca nu are haz sa oferim oricui, oricand, oricum :) asa incat, intreb din nou: este acest tip de dorinta de a darui un tip mascat de dorinta de a avea?

zilele trecute am fost in vizita la cineva ... din vorba in vorba si din site in site am ajuns la un articol pe care doream sa mi-l printez am selectat textul, am dat comanda "print" si am asteptat sa iasa foaia nimic am mai dat o data comanda, iar am asteptat, iar nimic am intrebat gazda ce s-a intamplat nu stia, asa ca a repetat miscarile mele anterioare de data aceasta imprimanta schimonosea niste zgomote care ne-au speriat putin, am crezut ca se strica ...si nu intelegeam ce se intampla i-am zis "stii ceva? e ok, nu trebuie sa mi-l printez, lasa sa nu se strice, imi trimit linkul si il printez altundeva" "nu se poate, trebuie sa meaga" eu "dar toner are?" "da, nou nout" "imprimanta ti-a mai facut probleme?" "niciodata" am mai incercat o data  surpriza: de data asta a luat foaia, parea ca printeaza, dar a returnat-o tot alba desi nu era inca rezolvata problema, am ajuns am

mi-as dori ca noaptea sa aiba din nou gust de crema de zahar ars ca pupilele sa mi se emotioneze concentric ca cerul sa-si reia perfectionismul dorindu-si sa ne produca cel mai frumos apus ca usa casei sa nu mai aiba clanta si sa redevina actionabila prin cuvinte ca zapada sa cada de jos in sus ca zorii sa ne prinda trezi si serile in lumea viselor ca tabla de sah a lumii sa nu mai aiba pioni ... ci numai regi si nebuni ca ciocolata sa se manance cu sare si sarmalele cu frisca de casa ca noi sa revenim la post negru de mediocritate si sa ne hranim cu excese ca lumea sa surprinda si sa respire din nou in aritmii ca tine ca mine ca atunci cand tu si eu eram nou-nouti, cand eram noi de-a dreptul

cand te plictisesti, fugi! este un avertisment ca ceva se cere schimbat! animalul nu se plictiseste niciodata ... ai curajul sa nu mai porti negru si sa treci la culori vii schimba-ti stilul fara sa fie nevoie, ci doar pentru ca poti. daca esti nefericit sau daca nu esti fericit (uneori ajung sa se confunde) pleaca! gaseste-ti noi cai de manifestare ... e plin de modalitati de a ne exprima pe noi insine da-l incolo de ego si lasa-te ajutat! gandeste-te putin: ce ti-a adus cu adevarat bun orgoliul? asculta sfaturile celorlalti dar trece-le prin filtrul sufletului tau mintea nu-si are locul in deciziile majore ramaneti curiosi dar nu cadeti in ispita criticii continue.  a nu uita sa multumiti pentru ce vi se intampla este un semn al unei mari generozitati si al seninatatii omului impacat cu sine fericire? of...doar o alta stare de spirit completa ca oricare alta, dar doar o alta stare de spirit! societatea, oamenii, literatura, filosofia, DEX-ul

intamplator, oricine poate iubi * nu stiu ce am visat in noaptea de la cumpana intre ani si nici daca am facut-o cu ochii inchisi sau deschisi in principiu am stat treaza pana pe la 6:30 iar la ora 00:00, asa cum fac in fiecare an, in loc sa imi pun 3 dorinte imi zboara mintea la cu totul altceva: cum sa tin paharul sa nu cada sampania, oare si x/y se simte bine, "vai, se face 00:00", "aoleu, repede, sa imi pun 3 dorinte!". faptul ca vreau sa imi pun dorinte ma defocuseaza de la a o face ... sunt convinsa ca toti ati mai pomenit asa ceva :P ca in viata: te muti intr-un oras pentru posibilitatile pe care ti le ofera, dar tu stai in casa :) in fine ... noapte, ne-noapte, vise-nevise, primul gand cu care m-am trezit in dimineata pranzului din 1 ianuarie a fost ca toti oamenii care nu te trateaza cu iubire si care, in ciuda dorintei tale, pleaca de langa tine, iti fac un mare bine ... sper ca acest gand sa stea cu mine cel putin tot anul pentru ca im

sufletul pereche poate sa devina ... sau doar este? daca de-a lungul unui lung sir de ani simti ca ai dat de aceasta frumoasa prelungire a sinelui printr-o reflexie a sa ... si apoi lucrurile cunosc o turnura neasteptata si totul se schimba ... se mai numeste ca acela ti-a fost suflet pereche sau doar s-a confundat teribil de bine cu unul? intreb pentru ca eu cred ca acest eveniment (recunoasterea si bucuria fireasca, neeuforica pentru apropierea de cel care te intregeste) se intampla o data in viata si dureaza pana la finalul ei daca nu dureaza cel putin atat de mult atunci ai trait doar o frumoasa aliniere a respiratiei intre doua fiinte. poti fi fericit sau nu universul nu recunoaste ca valida "aproape fericirea"

ati simtit vreodata senzatia aceea de bine, in care te mangaie firescul unei intinderi (fizice) si a ... vorbitului cu cine este prezent in vecinatatea ta, respectiv a tacerii in caz ca esti singur? eu am avut-o azi plinatatea clipei in care simti ca fiind in regula ceea ce ti se intampla nu te revolti, dar nu pentru ca nu chef ... sau pentru ca simti ca nu merita ... ci pentru ca iti place, la modul cel mai real, iti place ce ti se intampla si accepti sa fii luata in brate de soarta minunat

listele sunt la moda in perioada asta ... toti le facem sau daca nu, le citim pe ale altora... si facem ce facem si ajungem la cate 20-30 puncte "de facut" pentru noul an... cu cat mai multe puncte cu atat mai mare probabilitatea de a nu indeplini nici unul....eu spun ca mai bine alegem 3 puncte si bune ... de exemplu: 1. Nu ramane singur!  2. Decide-te! 3. Nu te uita in oglinda decat daca iti propui sa te vezi!

Craciun fericit! La multi ani! si ... va rog eu, fiti fericiti! Chiar daca perspectiva plicticoasa a fericirii este infinit mai putin atractiva decat cea a unei deprimari intelectuale mobilizator-savante va rog eu, fiti fericiti! Si veti simti diferenta ...

" Tot timpul te gandesti: "El e, e el, stiu sigur!" Dar niciodata nu te gandesti: "Ok. El e ... Dar daca nu esti tu aceea?" nu e tocmai placut sa traiesti, sa metabolizezi ... tepele intinse de destin sa fii lasat in mijlocul strazii, in ploaie, fara haine si cu sentimentele la vedere si sa stii ca daca ti s-ar mai oferi o noua sansa ai accepta-o doar in gand. inima ar cere o noua dulce suferinta, dar lobii encefalieni ti-ar aminti sensurile cuvantului "autorespect". cu toate astea, aproape ca iti e teama ca ai putea spune da si aproape ca te gandesti numai la aceasta a doua sansa .. si te mentii curios cu privire la cum vei reactiona nu esti inca sigur cu privire la ce ai face nu poti fi sigur de asa ceva mai greu cu principiile in astfel de conjuncturi si cand inhibi principiile, ignori inima si doar traiesti ... devii adevar. devii instinct.

este foarte frustrant sa te trezesti din prostie ... cel mai recent exemplu din viata reala este cand mi-am cumparat cu mare entuziasm un burete mare, galben, super spongios si in combinatia optima de moale-abraziv pentru dus ... ca sa constat ulterior ca imi luasem unul din cei mai buni bureti pentru spalat masina si de emotie, mi-am luat cinci, "sa fie". acum trebuie sa imi iau masina, nu se mai poate e pacat de bureti

in urma alternantelor traiului impreuna, respectiv al traiului solitar, am ramarcat cum nefericirea se vede mult mai greu decat singuratatea ... 

este atunci cand o stea uita ca are lumina ... 

remediul perfectionistilor este sa constate ca absenta lor nu opreste miscarea de rotatie a pamantului si lucrurile continua si fara ei ca ele continua altfel, da, probabil ca ele continua intr-o maniera non-perfecta, probabil si asta dar continua! probabil ca primul moment in care constata acest lucru va fi unul in care se vor considera tradati de catre propria lor "virtute" in care isi puneau baza pentru tot ce aveau bun in ei dar este doar o chestiune de timp pana isi vor da seama ca a-si ridica obladuirea de pe facerea lumii, deci a renunta la a-si pune ei amprenta peste tot, oricand si oriunde chiar nu face victime ! renuntarea empirica la perfectionism il reda pe posesorul ei lui insusi atat. tot ce este simplu este esential pentru a merge mai departe natura nu se complica in continuitate ... 

ma aflu intr-un loc usor enervant pentru ca nu ma lasa sa ofer, sa primesc, sa fac diferenta asist si sper of sper sa ajung sa ma intamplu ! asa ca imi tin pumnii ma intreb, insa, daca merit sa patesc asta, daca merit sa ma nasc stiti cum se spune, cand ajungi sus deseori uiti de unde ai plecat si ma gandesc ca nu stiu, nu am cum sa stiu ce voi ajunge sa fac important este, imi spun, sa nu stau degeaba pe sansa mea si sa nu stric sansa altora pentru ca am fi intre caatigatori, nu? este un gand care imi este suficient ca sa am incredere in univers ca ma va gazdui la un moment dat cand considera el ca ar fi potrivit...si daca ...

Astazi am inteles rolul deadline-urilor. Daca am lasa oamenii liberi, s-ar razgandi la nesfarsit. Cand le impunem un termen de "predare" sunt obligati sa se supuna lui si rezultatelor pe care isi pun semnatura pana in acel moment. Este un soi de coercitie constructiva. Obliga la seriozitate, la eliminarea procrastinarii, la responsabilitate, la acuratete, la 'finit'. Un soi de pregatire pentru completitudine si finaluri ... asa cum nu este in regula sa ai o viata plina de "neterminate" care iti atarna de un fir logic, tot asa nu poti trai razgandindu-te tot timpul - la un moment dat va trebui sa 'predai' stafeta. De tot.