eroare de prioritate

cred ca cel mai important, la urma urmei, nu este sa ai ci sa dai

mai bine zis, sa ai cui sa dai

dar intreb: cand nu s-a gasit vreodata cineva care sa nu fie in postura de a avea nevoie, deci de a primi?

asadar, putem spune ca 'ce bine este sa ai cui sa daruiesti!' tinand cont de faptul ca aceasta stare este una continua?

problema apare cand ne dorim sa oferim cuiva, la a-le-ge-re! ... pentru ca de fapt noi nu ne dorim sa oferim pur si simplu, ci sa avem ce oferi (1) si sa ne placa cel dispus sa primeasca ce avem noi de oferit (2).

parca nu are haz sa oferim oricui, oricand, oricum :)

asa incat, intreb din nou: este acest tip de dorinta de a darui un tip mascat de dorinta de a avea?