atasamente reci

incep sa cred ca am o problema cu un lucru la care toti ceilalti par ca se descurca ... 

ma atasez foarte rapid 

de o pereche de ochi, de o vaza, de un aranjament floral, de o melodie cantata la pian, de o culoare, de un om sau de o oama, de o aroma culinara ... atat de multe lucruri de care sa te bucuri, de care sa te simti apropiat in mod afectiv ... atat de apropiat incat aproape simti ca devii una de ele.

nu pe termen lung, nu pe termen scurt, nu pe termene si intervale orare ... atasamentul real este cel inspirat de moment, nu de memorie.

sunt legat de tine ACUM. 

fix acum.

maine, nu stiu, vedem ce-o mai fi.

Anais Nin spunea ca celui care traieste foarte intens nu ii este teama de moarte

adevarul este ca nici nu simt ca mi-ar fi...

majoritatea din jurul meu se lovesc de frica de atasament, de suferinta, de emotii, de dragalasenii ... eu, in schimb, am uneori senzatia ca m-am nascut pentru a le lua la rand ... pentru ca apoi sa aleg in cunostinta de cauza la ce imi doresc sa zabovesc pentru perioade mai lungi.

in acelasi timp, insa, imi mentin acuratetea racelii in mimica si uneori, gesturi ... in ochi nu, ma tradeaza - ma bucura teribil ca nu pot sa imi ascund adevarata natura ... dincolo de ochi, insa, totul la mine este usor armat ... nu pentru aparare, ci din placere

imi place maxim sa joc rolul omului dur

coaja nucii de cocos isi mentine fructul bine ferit de intemperii 

cred ca si lui ii place sa faca pe durul ... dar si cand cedeaza!

oh, cand cedeaza....
si mai mult decat atat, lasa foarte bine sa se vada care sunt cele trei puncte slabe ... si invita la descoperire.

care o fi leacul acestui excel de zel?

ca in simtul masurii nu am crezut niciodata ...