invitatie la monolog

presupunand ca la un moment dat ai deveni curios in privinta modului in care te-am iubit, te iubesc si imi propun sa te iubesc*... iti spun de pe acum ca este posibil sa intampini greutati in a ma intelege

uneori iubesc peltic, alteori cu ochi critic, alteori sunt sasaita in exprimarea a ceea ce simt, oratoria nu imi este cel mai bun prieten si emotiile..of, emotiile depuncteaza de multe ori retorica-mi reusita; ca sa nu mai zic de trac...da, ma pierd cu firea de multe ori
ce mai! e un hatis emotional ce mi se intampla si ce aleg* - acolo unde pot - sa se vada din ce mi se intampla

asa ca da, in cazul in care ai vrea sa ma intelegi mai mult decat sa te bucuri de mine ... iti propun sa mi te explic ...cate putin ... in fiecare zi din restul vietii mele.

iubirea nu se explica, imi vei spune probabil
iar eu iti voi spune ca daca de asta ar fi nevoie pentru a nu exista neintelegeri intre noi ...atunci ba da, iubirea se explica

te asigur, cu timpul vei ajunge sa intelegi singur
nimanui nu i-a stricat putin ghidaj




*ce zici, ne putem propune sa iubim? si daca da, ne putem sugera modul in care sa o facem?