lentila pupilei dilatate

singurul lucru pe care il mai gasesc nu doar acceptabil dar chiar remarcabil in gandirea unui pesimist este punctul comun pe care aceasta il are cu intelepciunea senina: asteparile scazute asupra a orice.

a stapani si chiar a te simti comod in pesimism este o arta care te pastreaza sanatos la minte*.

ati observat ca optimistii sunt primii care se enerveaza cand lucrurile nu ies asa cum "ar trebui": cand stau mult in trafic, cand se tipa la ei sau cand isi pierd portofelul?

asa ca
- fara asteptari
- fara incercari de a controla

 nu-i mai placut sa atragi surprizele placute decat sa cari dupa tine dezamagiri?

a fi pesimist in mod constient nu presupune sa te gandesti la moarte in mod obsesivo-maladiv...ci sa inveti sa traiesti clipa stiind, fara nevoia de mai zabovi asupra gandului, ca vei muri la un moment dat
inseamna a prioritiza mai bine ce vrei sa faci cu viata ta
inseamna a filtra aspectele esentiale si a te concentra pe ele
cititi orice marturie a cuiva trecut prin experienta perspectivei unei mortii imediate ... si veti vedea ce scurta este lista lucrurilor care au cu adevarat importanta.

a fi pesimist pana la capat inseamna a-ti trai drama lucid, sincer si deschis, inseamna a suferi si a te schimonosi ca o rana deschisa pe care se pune nemilos un pumn de sare, fara a avea cea mai mica tentatie de a apela la instrumentele care fac suferinta "mai usor de suportat": tigari, alcool, droguri, sex, fanatism religios ori secte obscure.
de ce? pentru ca toate actioneaza extrem de rapid asupra psihicului cu o consolare aproape instanta care ne satisface obisnuinta noastra pentru confort.
ori vindecarea, gasirea unei solutii, creatia sunt procese care cer timp**
asa ca pur si simplu ... scufunda-te in intuneric pentru a reusi sa afli singur cum poti sa iesi la lumina astfel incat sa ramai acolo.

prietenia, un frumos rezultat al acceptarii negativitatii inofensive
da, prietenia are la baza imbratisarea pesimismului prin aceea ca expune slabiciuni, nemultumiri, accepta cu voce tare neputintele
fericiti putem fi si cu necunoscutii de pe strada
dar tristi ... numai singuri ori insotiti de prietenii in fata carora putem sa fim pesimisti fara sa ne fie rusine

dar ca sa gandesti asa ...
cred ca trebuie sa te fi tarat ca un vierme in atrocitatile si ororile pesimismului pentru ca apoi sa te fi inaltat ca un porumbel alb inspre cerul optimismului naiv si inconstient.

top titluri in literatura de pe rafturile librariilor:
1. cartile motivationale care te invata ca "poti sa faci asta", "cum sa faci un milin de dolari intr-o saptamana","forta nedescoperita din tine", "esti la inceputul unei noi vieti", " cum sa fii placut de toata lumea"
si imediat dupa, in raion separat
2. "cum sa fii mai sigur pe tine", "cum sa fii fericit", "cum sa iti invingi stima de sine scazuta"
Expunerea este in ordinea cauza-efect.
Pesemne ca librarii stiu putina psihologie ... care spune ca, in urma comparatiei cu ceilalti si mai ales cu varfurile, a-ti inculca asteptari extrem de inalte si a crede ca poti face orice, inclusiv lucruri pentru care nu ai fost inzestrat, si ulterior a constata ca "esti incapabil", scade stima de sine dramatic.

e mare lucru sa accepti si sa intelegi ca nu poti face web design sau ca nu ai putea fi un tehnician bun; dar in acelasi timp sa stii ca poti performa ca nimeni altul in literatura sau inginerie aviatica.
maculatura motivationala de azi a ajuns la extrema in care incearca sa ne explice cum orice e posibil, ceea ce este nu doar improbabil, ci si nerentabil din punct de vedere evolutionist
omenirea are nevoie de pierde-vara, de oameni care nu fac nimic, de asa numitii ratati ... o carte pe tema asta ar fi un best seller.
trebuie sa ne spuna cineva si ca nu trebuie sa ne fortam sa fim "toti intr-unul" ... si sa fim.
atat

ca sa inchei intr-o nota optimista: rata cea mai mare de sinucidere este in randul oamenilor care cred ca isi tin viata in propriile maini, ca au total control asupra a ceea ce li se intampla; chiar si in gestul final.


*inspiratie Seneca, **inspiratie Nietsche