(a)normal

Normalitatea
ce ne mai place sa spunem ca e relativa!
cei eminamente normali gasesc, de fapt, placerea maxima in a sustine sus si tare acest truism

ce este normalitatea de fapt?
cam ce este democratia pentru sistemul social-politic: media.
sau cum spunea Petre Tutea: "triumful cantitatii asupra calitatii"
linia de mijloc.
rabatul de la extreme autentice.
aglomerarea.

normalitatea este probabilitatea maxima de a se manifesta a unui eveniment, este cea mai mare dintre sansele de a o intalni pe strada...este zona calduta si comoda a existentei., este confortul anonimatului care aparent iti da curaj sa te manifesti...dar e ca si cum ai urla in apa...nu te aude nimeni si cine te aude nu reactioneaza pentru ca traieste alaturi de tine in apa, adica intr-un mediu care te mentine surd.

normalul este efectul unei cauze primordiale: caracterul social al omului.
adica dorinta lui de a se manifesta si de a trai in cadrul unui grup
pe scurt: turma.
turma e normala.
e multa.
e galagioasa, e oarecum energica, e autointretinuta.

ne raportam la trei extreme fara drept de apel: minimul, mijlocul si maximul.
nici unul nu are grade de comparatie, esti ori, ori, ori.
nu poti fi "mai mediocru" ... a fi mediocru este un statut in sine.
a fi mediocru este un surogat perfect al extremei.
este stadiul perfect al anonimatului.

daca minimul si maximul ar fi albul si negrul, atunci mijlocul ar fi o imbacseala neinteligibila a non culorilor.

deosebitul, in schimb, este putinul, este singularitatea, este numarul prim, solitarul, linistea, extrema mediei.
genialitatea este extrema universului, este maximul unei constiinte si forma suprema de manifestare a materiei, este climaxul encefalian.

te iubesc!
esti mediocru pentru altii... dar pentru mine iesi din rand

daca poti deveni, fie si pentru o clipa, alb-negrul existential pentru altcineva, atunci reusesti sa devii simbolic, prin iubire, oricare din cele doua extreme autentice
si la randu-ti poti extrage din cloaca nimicniciei pe cineva care sa-ti fie tie, special
aceasta este forma cea mai usor suportabila de a nu deveni gri si de a iesi din surogatul extremitatii mediocritatii
cealalta forma este cea autentica ... si greu suportabila: supraomul condamnat la "a purta doliul acestei lumi"*

relativitatea unei stari de fapt este cea care duce specia inainte
ce pentru unul din noi reprezinta normalitatea pentru altul poate fi indrazneala maxima
exact din acest motiv normalitatea este, desigur, relativa :)


*E.Cioran

Comments