Deseori imi amintesc de un cuplu vazut in autobuz acum cativa ani de zile, la intoarcerea de la aeroport. Doi tineri de 20-25 de ani, ea in carucior cu rotile, extrem de slaba pe fondul unei afectiuni gravisime, cu ambele tipuri de membre si cu corpul in sine atrofiate, insa cu crestetul de marime normala (deci prin comparatie cu restul corpului, foarte mare). Avea rasta, era imbracata modern si foarte dragut aranjata si machiata - rocker-este dar nu deranjant - avea o mimica placuta si o privire care te indoia de la genunchi prin expresivitate. El, un baiat obisnuit, foarte dragutel, cretofolin si cu o atitudine vadit optimista. Eram in autobuz cand au urcat ei; in prima faza m-am uitat la el cum a urcat caruciorul, cum l-a asezat sa nu stea in drum, cum vorbea cu domnisoara care atunci statea cu spatele, cum radea cu ea - mai mult el se auzea, ea nu. Apoi, din motiv de comoditate, probabil, s-au intors. O tinea aproape tot timpul de mana, o pupa pe crestet si pe maini, ii p