1+1=

am o perioada de relativa oboseala fizica

dar mai cu seama oboseala si framantari emotionale, ca...asa se joaca tenis in zodia pesti.

o colega de birou s-a aratat vadit ingrijorata si m-a intrebat inca de ieri daca sunt in regula, daca am probleme de sanatate sau daca sunt suparata

m-am cam ofticat ca nu am putut ascunde, si i-am raspuns (cum altfel?) "nu, sunt ok, multumesc de intrebare"

azi a venit din nou la mine, intrebandu-va incet sa nu cumva sa o mai auda altcineva "mai, sigur esti ok? ca se vede de la o posta ca este ceva. te simti bine?"

pfuai, stiam eu ca mi-am lasat ceva in cuier inainte sa plec: masca.

i-am spus "da, e totul in regula", trecandu-mi prin cap cele mai triste ganduri despre tristetea lucrurilor celor mai triste. 

atat ingrijorarile cat si lipsa de odihna ajung la un moment dat sa se vada "de la o posta", se pare.

la final de zi, inainte sa plece spre casa s-a mai uitat odata inspre mine, lasand sa ma ajunga o privire plina de povete

zic intrebator "ar fi bine sa ma dreg, nu?" 

fara sa stea pe ganduri si parca de abia asteptandu-mi intrebarea imi spune "da" si ia o mimica parinteasca.

ce chestie, cum se leaga dialogurile intre oameni chiar daca ei vorbesc despre cu totul alte lucruri...
un soi de comunicare in vitro

iar cei care pot vorbi despre fix aceleasi chestiuni tac.
pai tac pentru ca avand in subconstientul activ preocupari comune isi transmit intrebarile si raspunsurile senzorial.

ironic, as zice.