o imposibilitate care lasa loc de bravura

atat de simplu spunem "daca as mai putea trai odata clipele acelea" sau "daca ar fi sa intorc timpul inapoi" sau "cat de diferit as face lucrurile a doua oara"...

nu eu, eu sunt impacata cu tot ce am facut in trecut.

cu intrevederea viitorului am de tras :D

dar sunt multe persoane pe care le-am auzit spunand treaba asta, lasand in jur umbra regretului ca nu mai au ocazia sa faca lucrurile "bine".

cum ar fi sa se anunte in seara asta la stiri ca incepand de la ora 00:00 se da startul intoarcerii inapoi in timp pentru oricine doreste sa "indrepte" ce crede ca a facut gresit sau a lasat neterminat? 

fara preselectie, fara ochi frumosi, fara rigori si CV-uri, fara intrebari despre (ne)fericire sau lai-lai-uri. oricine. 

oare cati dintre noi am fi parasiti in prezentul de acum, situat undeva intre "caldut" la "foarte bun", pentru un trecut care "ar putea re-fi", oare cati dintre noi am ramane singuri inclusiv din punctul de vedere al vecinatatii fizice?

si oare am ajunge sa regretam ca domniile noastre, spre deosebire de altii, nu avem nimic de indreptat in trecut, si pentru simplul motiv de a ne pastra compania de acum am accepta o derogare si ne-am "face de lucru" prin sertarele inchise?

ce nebunie generala ar fi, ce haos de proportii! cate fapte, priviri, evenimente, imbratisari, sarutari, certuri, despartiri, lucruri nemaivazute si cladite pe fundamente (ne)solide s-ar narui doar pentru ca cei care le-au pus cap la cap au ajuns laolalta din niste evenimente trecute pe care la un "pe locuri, fiti gata, start!" ar da navala sa le corecteze!! 

e totusi bine ca nu se poate.

chiar daca dintr-o comoditate a universului.
sau toleranta a lui.
pentru ca e posibil chiar sa fim dezamagiti de cei care sustin ca ar face din soare luna daca ar avea ocazia, si in fata faptului implinit s-ar ascunde in spatele norilor.
da, mai bine asa.

chiar daca regulile universului pisca uneori precum samponul in ochi.