Tac
Ti-as spune multe. Si te-as intreba multe. Tranzitive. Intranzitive. Reflexive. Personale. Generale. Ti-as spune orice. Te-as intreba orice. Si nu putine. As vrea sa vorbim. Mult. Pana la lipsa de aer si de argumente. Asa e cand si atata timp cat simti ca poti avea incredere. Ti se deschide mintea. Si ideile incep sa misune. Ti-as adresa intrebari grele, dure, incomode. Pentru ca eu nu cred in interogatiile de tip "ce faci?", nu implica nimic (poate doar un automatism), din partea celui care raspunde. Ti-as face lucruri non-simple, complicate, care lasa urme si amintiri placute. Pentru ca nu cred in pozitiile si experientele clasice decat ca punct de referinta si reper. Stii diferenta dintre imaginatie si fantezie? Sta intr-o nuanta. "Iubirea este atunci cand tu imi furi ciocolata din ghiozdan in fiecare zi si totusi ... o tin in acelasi loc". Dar nu intreb si nu spun, ci tac. Tacerea incorseteaza mai putin gandurile ... nu le lasa