energie de duminica

       Azi n-am avut, nu am si nu voi avea chef sa vad lume. O zi cam nesuferita. Si totusi, in mijlocul lecturii unui roman ciudatel ... suna la usa. Am crezut ca mor. Cum pot face ca cel care suna sa nu ma auda, sa para ca nu sunt acasa si sa fiu penibil de salbatica? Gandeam: "Acum sa-mi sune mobilul, sa vezi facatura!". In timp ce mergeam tiptil catre vizor, aud "dra Ralucaaaaaa". Ups! Care ma striga pe nume duminica, pe casa scarii, in amiaza mare, fi-ti-ar mutra de indiscret ce esti? "Dra Ralucaaaaa" din nou. Intreb "cine e?" Raspuns "lumina".

      Ok, astia de le Enel mi-au trimis zeci de biletele in care ma "somau" sa le trimit citirea contorului pe mail, pe telefon, la sediu, oriunde, numai sa le-o trimit. Intentionam de ceva timp sa fac treaba asta, doar ca n-am reusit niciodata sa ajung la ei in program (si trimiterea contorului prin telefon nu este ceva in care sa cred - nu v-am zis ca sunt paranoica?). Oricum, au pausalu' contractual la indemana, sa mi-l factureze in continuare, ce ma deranjeaza cu "cetirea" lor cu tot, mai ales intr-o zi in care nu tin neaparat sa vad la fata exponenti ai aceleiasi rase cu mine?      

       Mda...concluzionez rapid si foarte perspicace ca trebuie sa fi fost lipsa mea de reactie in sms-uri, vizite sau telefoane care l-au trimis pe acest domn in pragul usii mele. Deschid (ochind in treacat o arma alba pe care sa pun mana daca se dovedea a fi vreun dubios) si intreb destul de mirata "Buna ziua. Duminica?" Domnul intra si imi raspunde in timp ce nota ceva in carnetel si facea poza contorului: "aaa, cred ca este a patra oara cand vin ... pai da, si duminica ... oho, avem viata grea, f***-i mama masii de capitalism...ca am zis ca o sa ne fie mai bine, dar incep sa ma intreb pentru cine dracu'...bine era in comunism, bine era, vai!" 

       Deci nu numai ca nu vroiam sa vad oameni, dar se facu sa imi calce pragul un pui de comunist nemultumit de viata (poate pe drept cuvant). Macar prin comparatie, romanul a parut dintr-o data ceva mai bun decat imi parea inaintea acestei vizite de doi lei, dar care, ptiii!!, tocmai mi-am dat seama ca ma va ustura ca sarea pe rana la urmatoarea factura. Si ce, am vreo sansa sa evit asta? Nu imi iau posta luna asta, luna viitoare, dar tot o s-o iau la un moment dat, asa cum tot o sa vorbesc cu oameni mai devreme sau mai tarziu si tot o sa revad priviri ... pe care acum le evit si pe care maine le caut ... pentru ca orice am face, tot ne ajunge viata din urma ... 

      Mda, clar, o zi cam nesuferita ...