neajuns
credeam ca ne potrivim intru totul in fiecare noapte stiam ca ne vom gasi in punctul nostru comun: lumina lunii. asa ca ne incărcam amandoi din gandul ca, desi nu reusim sa ne privim non stop licarirea sufletelor, totusi la final de fiecare pauza vom fi impreuna credeam ca gasisem impreuna varianta cea mai buna de a estompa lipsa orice lipsa numai ca intr-o zi s-a intamplat ceva neateptat: soarele m-a intrebat ce faci. si eu am ramas surprinsa: de ce stie soarele de existenta ta? si atunci mi-am raspuns: luna nu mai stralucea demult suficient cat sa iti hraneasca pornirea de intuneric. asa ca ai ales sa completezi sa TE completezi si, astfel, sa iti gasesti singur cea mai buna varianta de a estompa lipsa penuria nu trece de la sine, ea trebuie anuntata si apoi inlocuita cu cap continui sa cred că ne potrivim chiar daca nu am anticipat această mișcare