butaforia nu se reflecta in suprafete plane
la recomandarea unui medic cardiolog, mi-am montat un holter.
ce sa fac si eu?
dar e interesanta experienta.
de fapt am facut-o mai mult din curiozitatea de a vedea cum e sa te simti monitorizat ... sa te intrebi daca nu cumva cutare activitate iti va creste pulsul, daca statul degeaba te scoate de pe harta inimii, daca visele din timpul noptii sunt mai agitate decat viata constienta.
si tot asa.
ce este holterul?
un dispozitiv mobil legat de o curea si o branula cablata mecanic la puls prin care, la intervale regulate de timp, se masoara si monitorizeaza ambulator activitatea inimii si tensiunea arteriala, pentru un interval de 24 de ore.
ce mai este holterul?
un memento al trecerii timpului
cand nu te astepti (si uneori mult mai repede decat anticipezi) afli ca au mai trecut 30 de minute.
un strangator (la propriu) de mana care iti spune "vezi ca s-a mai terminat o clepsidra"
un buzunar cu furtunase care, pe alocuri, te poate face sa te simti pe cat de cool, pe atat de aproape de o posibila boala
un element strain de tine, dar totodata atasat corpului tau prin care la intervale prestabilite de timp ajungi sa devii constient de corp, de muschi, de presiunea componentelor din tine ... adica de toate acele portiuni din fiinta ta care se echilibreaza continuu.
de ce?
pentru ca a trai inseamna a crea dezechilibre
si tot a trai mai inseamna si eliminarea lor
un du-te/vino fara oprire.
regula e muchia de cutit
chiar acum ma strange din nou tensiometrul ... si: tic, tac, tic, tac ... .
ma consider avertizata
ca am incheiat inca 30 de minute din viata mea
si ca le incep pe urmatoarele
dincolo de perioadele din zi, e interesanta senzatia din timpul noptii cand, asa, in semitrezie, ti se pare ca auzi zumzetul aparatului care iti ia consecvent tensiunea si care iti transmite, aproape subliminal, ca tocmai ai mai bifat 30 de minute de subconstient... si ca esti binevenit sa te intorci odata ce decizi sa iesi din realitatea imediata.
aparatul isi vede de treaba chiar si fara voia ta, deci e ok, nu ai de ce sa iti faci griji.
e ca atunci cand esti in fata camerei de luat vederi - nu trebuie decat sa fii naturala si sa traiesti ca si cum "nimic neobisnuit" nu s-ar intampla.
azi o zi cu nimic neobisnuit, maine o alta zi cu nimic neobisnuit, poimaine la fel si tot asa, pana compui ... o viata.
de ce consideram, oare, "nimic obisnuit"-ul ca reper, ca ancora?
nu e gresit sa te raportezi mereu la ceva-ul de care incerci sa fugi?
ce sa fac si eu?
dar e interesanta experienta.
de fapt am facut-o mai mult din curiozitatea de a vedea cum e sa te simti monitorizat ... sa te intrebi daca nu cumva cutare activitate iti va creste pulsul, daca statul degeaba te scoate de pe harta inimii, daca visele din timpul noptii sunt mai agitate decat viata constienta.
si tot asa.
ce este holterul?
un dispozitiv mobil legat de o curea si o branula cablata mecanic la puls prin care, la intervale regulate de timp, se masoara si monitorizeaza ambulator activitatea inimii si tensiunea arteriala, pentru un interval de 24 de ore.
ce mai este holterul?
un memento al trecerii timpului
cand nu te astepti (si uneori mult mai repede decat anticipezi) afli ca au mai trecut 30 de minute.
un strangator (la propriu) de mana care iti spune "vezi ca s-a mai terminat o clepsidra"
un buzunar cu furtunase care, pe alocuri, te poate face sa te simti pe cat de cool, pe atat de aproape de o posibila boala
un element strain de tine, dar totodata atasat corpului tau prin care la intervale prestabilite de timp ajungi sa devii constient de corp, de muschi, de presiunea componentelor din tine ... adica de toate acele portiuni din fiinta ta care se echilibreaza continuu.
de ce?
pentru ca a trai inseamna a crea dezechilibre
si tot a trai mai inseamna si eliminarea lor
un du-te/vino fara oprire.
regula e muchia de cutit
chiar acum ma strange din nou tensiometrul ... si: tic, tac, tic, tac ... .
ma consider avertizata
ca am incheiat inca 30 de minute din viata mea
si ca le incep pe urmatoarele
dincolo de perioadele din zi, e interesanta senzatia din timpul noptii cand, asa, in semitrezie, ti se pare ca auzi zumzetul aparatului care iti ia consecvent tensiunea si care iti transmite, aproape subliminal, ca tocmai ai mai bifat 30 de minute de subconstient... si ca esti binevenit sa te intorci odata ce decizi sa iesi din realitatea imediata.
aparatul isi vede de treaba chiar si fara voia ta, deci e ok, nu ai de ce sa iti faci griji.
e ca atunci cand esti in fata camerei de luat vederi - nu trebuie decat sa fii naturala si sa traiesti ca si cum "nimic neobisnuit" nu s-ar intampla.
azi o zi cu nimic neobisnuit, maine o alta zi cu nimic neobisnuit, poimaine la fel si tot asa, pana compui ... o viata.
de ce consideram, oare, "nimic obisnuit"-ul ca reper, ca ancora?
nu e gresit sa te raportezi mereu la ceva-ul de care incerci sa fugi?
cum rămâne cu depășirea limitelor?
nu te doare nimic cat timp porti holterul.
ce te-ar putea durea la monitorizare unei monotonii?
ah, poate asta: sa constati ca "sunteti in limite, nu aveti de ce sa va faceti griji".
sursa foto: Pinterest
nu te doare nimic cat timp porti holterul.
ce te-ar putea durea la monitorizare unei monotonii?
ah, poate asta: sa constati ca "sunteti in limite, nu aveti de ce sa va faceti griji".
 |
| Abstract shells |
sursa foto: Pinterest
Comments