Oameni. Si oameni.

Ne temem că dacă ne arătăm slabi, suntem mâncați, dar nu îi cruțam pe cei care ni se arată noua slabi.
Ne vrem puternici alaturi de oameni puternici.
Ne vrem la capătul mai lung si moțat al chibritului.
Ne e teamă să fim slabi pentru că riscam sa nu mai fim, dar daca in perioade grele cerem suport, ni se pare că îl merităm cu prisosinta.
Pentru că am fost și noi puternici la un moment dat și pentru că pur și simplu îl meritam, ce atâtea explicații?
Accent pe "am fost puternici", timpul trecut.

Daca tu ți-ai cere ajutorul la un moment dat, ți l-ai oferi?
Cat?
In ce condiții?
Pentru cat timp?

Îmi vine să mă trag de par.
Ca sa îmi trag de pielea capului.
Și apoi de scalp.
Ca sa măresc incinta.
Ca sa fac mai mult loc pentru stări de bine și cer albastru.

Dar nu așa merge.
Capul e unul și e cat e.
Imaginația se poate flexa și modela, in schimb.
Ce bine! Intr-acolo mă vor găsi zorii dez.abuzarii.