neajuns

credeam ca ne potrivim intru totul

in fiecare noapte stiam ca ne vom gasi in punctul nostru comun: lumina lunii.
asa ca ne incărcam amandoi din gandul ca, desi nu reusim sa ne privim non stop licarirea sufletelor, totusi la final de fiecare pauza vom fi impreuna

credeam ca gasisem impreuna varianta cea mai buna de a estompa lipsa
orice lipsa

numai ca intr-o zi s-a intamplat ceva neateptat: soarele m-a intrebat ce faci.
si eu am ramas surprinsa: de ce stie soarele de existenta ta?

si atunci mi-am raspuns: luna nu mai stralucea demult suficient cat sa iti hraneasca pornirea de intuneric.
asa ca ai ales sa completezi
sa TE completezi
si, astfel, sa iti gasesti singur cea mai buna varianta de a estompa lipsa

penuria nu trece de la sine, ea trebuie anuntata si apoi inlocuita
cu cap

continui sa cred că ne potrivim

chiar daca nu am anticipat această mișcare