Disectie

Ori de cate ori recitesc ce am scris la un moment dat, trec printr-una din cele doua stari: surprinsa placut de inlantuirea frazelor sau rusinata de cvasi impostura ideilor cu care nazuiesc sa-mi intrerup linistea. Pentru ca ori simt ca am reusit, ori ca sunt mereu in expectativa universului lui "always almost there"

Nu cumva la fel functioneaza si cand ne amintim de deciziile noastre?
"Ce ai schimba, daca ai putea, din trecutul tau?"
Eu, nimic.

Si cu siguranta nu as schimba nimic din ce am scris. Rusinea este un sentiment dureros de util.

Comments

Anonymous said…
Esti prea tanara sa schimbi ceva. Si este foarte bine.
Regret ca am sarutat, regret ca am alungat, ca nu am sarutat mai mult, ca am vorbit cand trebuia sa tac si ca am tacut cand rrebuia sa vorbesc.
8 September 2017 at 23:42
Raluca said…
nu cred ca exista o varsta a regretelor ... exista insa un timp al lor pe care nu-l pot vedea legat de numarul de ani traiti
10 September 2017 at 09:50
Anonymous said…
Un "timp" , o maturitate, o varsta nu neaparat fizica, nu neaparat in ani a asumarilor. Sunt oameni care se nasc batrani si oameni care nu imbatranesc niciodata, oameni care nu au esecuri ci doar intalnesc obstacole.
11 September 2017 at 09:08
Raluca said…
Este in puterea noastra sa ne insotim de oricare din acesti oameni. Si daca alegem sa nu, cel putin sa luam aminte de existenta lor si sa ne lasam inaltati de generozitatea care accepta diferenta
11 September 2017 at 09:16
Anonymous said…
Este in puterea noastra sa luam partile bune din oameni si obligatia de multe ori imposibila de a accepta partile care nu ne convin. Nu vad generozitatea ca un lucru inaltator ci mai degraba normal, parte din umanitate.
11 September 2017 at 10:00
Raluca said…
Cred ca si lucrurile normale, parte din umanitate, pot inalta
11 September 2017 at 10:19
Anonymous said…
Probabil ai dreptate. Nu sunt capabil sa discut prea mult despre normalitate. Normalitatea ma inspaimanta.
11 September 2017 at 11:06
Raluca said…
De ce? Normalitatea este interesanta macar pentru faptul ca e punctul de pornire perfect pentru excentricitati ... si tot punctul in care extremele de odihnesc
8 October 2017 at 09:39
Post a Comment