RALUCA MIHĂILĂ

sufletul pereche poate sa devina ... sau doar este? daca de-a lungul unui lung sir de ani simti ca ai dat de aceasta frumoasa prelungire a sinelui printr-o reflexie a sa ... si apoi lucrurile cunosc o turnura neasteptata si totul se schimba ... se mai numeste ca acela ti-a fost suflet pereche sau doar s-a confundat teribil de bine cu unul? intreb pentru ca eu cred ca acest eveniment (recunoasterea si bucuria fireasca, neeuforica pentru apropierea de cel care te intregeste) se intampla o data in viata si dureaza pana la finalul ei daca nu dureaza cel putin atat de mult atunci ai trait doar o frumoasa aliniere a respiratiei intre doua fiinte. poti fi fericit sau nu universul nu recunoaste ca valida "aproape fericirea"

ati simtit vreodata senzatia aceea de bine, in care te mangaie firescul unei intinderi (fizice) si a ... vorbitului cu cine este prezent in vecinatatea ta, respectiv a tacerii in caz ca esti singur? eu am avut-o azi plinatatea clipei in care simti ca fiind in regula ceea ce ti se intampla nu te revolti, dar nu pentru ca nu chef ... sau pentru ca simti ca nu merita ... ci pentru ca iti place, la modul cel mai real, iti place ce ti se intampla si accepti sa fii luata in brate de soarta minunat

listele sunt la moda in perioada asta ... toti le facem sau daca nu, le citim pe ale altora... si facem ce facem si ajungem la cate 20-30 puncte "de facut" pentru noul an... cu cat mai multe puncte cu atat mai mare probabilitatea de a nu indeplini nici unul....eu spun ca mai bine alegem 3 puncte si bune ... de exemplu: 1. Nu ramane singur!  2. Decide-te! 3. Nu te uita in oglinda decat daca iti propui sa te vezi!

Craciun fericit! La multi ani! si ... va rog eu, fiti fericiti! Chiar daca perspectiva plicticoasa a fericirii este infinit mai putin atractiva decat cea a unei deprimari intelectuale mobilizator-savante va rog eu, fiti fericiti! Si veti simti diferenta ...

" Tot timpul te gandesti: "El e, e el, stiu sigur!" Dar niciodata nu te gandesti: "Ok. El e ... Dar daca nu esti tu aceea?" nu e tocmai placut sa traiesti, sa metabolizezi ... tepele intinse de destin sa fii lasat in mijlocul strazii, in ploaie, fara haine si cu sentimentele la vedere si sa stii ca daca ti s-ar mai oferi o noua sansa ai accepta-o doar in gand. inima ar cere o noua dulce suferinta, dar lobii encefalieni ti-ar aminti sensurile cuvantului "autorespect". cu toate astea, aproape ca iti e teama ca ai putea spune da si aproape ca te gandesti numai la aceasta a doua sansa .. si te mentii curios cu privire la cum vei reactiona nu esti inca sigur cu privire la ce ai face nu poti fi sigur de asa ceva mai greu cu principiile in astfel de conjuncturi si cand inhibi principiile, ignori inima si doar traiesti ... devii adevar. devii instinct.

este foarte frustrant sa te trezesti din prostie ... cel mai recent exemplu din viata reala este cand mi-am cumparat cu mare entuziasm un burete mare, galben, super spongios si in combinatia optima de moale-abraziv pentru dus ... ca sa constat ulterior ca imi luasem unul din cei mai buni bureti pentru spalat masina si de emotie, mi-am luat cinci, "sa fie". acum trebuie sa imi iau masina, nu se mai poate e pacat de bureti

in urma alternantelor traiului impreuna, respectiv al traiului solitar, am ramarcat cum nefericirea se vede mult mai greu decat singuratatea ... 

este atunci cand o stea uita ca are lumina ... 

remediul perfectionistilor este sa constate ca absenta lor nu opreste miscarea de rotatie a pamantului si lucrurile continua si fara ei ca ele continua altfel, da, probabil ca ele continua intr-o maniera non-perfecta, probabil si asta dar continua! probabil ca primul moment in care constata acest lucru va fi unul in care se vor considera tradati de catre propria lor "virtute" in care isi puneau baza pentru tot ce aveau bun in ei dar este doar o chestiune de timp pana isi vor da seama ca a-si ridica obladuirea de pe facerea lumii, deci a renunta la a-si pune ei amprenta peste tot, oricand si oriunde chiar nu face victime ! renuntarea empirica la perfectionism il reda pe posesorul ei lui insusi atat. tot ce este simplu este esential pentru a merge mai departe natura nu se complica in continuitate ... 

ma aflu intr-un loc usor enervant pentru ca nu ma lasa sa ofer, sa primesc, sa fac diferenta asist si sper of sper sa ajung sa ma intamplu ! asa ca imi tin pumnii ma intreb, insa, daca merit sa patesc asta, daca merit sa ma nasc stiti cum se spune, cand ajungi sus deseori uiti de unde ai plecat si ma gandesc ca nu stiu, nu am cum sa stiu ce voi ajunge sa fac important este, imi spun, sa nu stau degeaba pe sansa mea si sa nu stric sansa altora pentru ca am fi intre caatigatori, nu? este un gand care imi este suficient ca sa am incredere in univers ca ma va gazdui la un moment dat cand considera el ca ar fi potrivit...si daca ...

Astazi am inteles rolul deadline-urilor. Daca am lasa oamenii liberi, s-ar razgandi la nesfarsit. Cand le impunem un termen de "predare" sunt obligati sa se supuna lui si rezultatelor pe care isi pun semnatura pana in acel moment. Este un soi de coercitie constructiva. Obliga la seriozitate, la eliminarea procrastinarii, la responsabilitate, la acuratete, la 'finit'. Un soi de pregatire pentru completitudine si finaluri ... asa cum nu este in regula sa ai o viata plina de "neterminate" care iti atarna de un fir logic, tot asa nu poti trai razgandindu-te tot timpul - la un moment dat va trebui sa 'predai' stafeta. De tot.

suntem suma lucrurilor pe care le gandim, inglobam multitudinea persoanelor pe care le-am intalnit in viata, suntem ceea ce s-a transformat in actiune de-a lungul timpului si mai ales, suntem ceea ce nu putem pune in cuvinte despre noi crampeie de memorie ... din cand in cand ne amintim de cate un moment in care am ramas trazniti de ce a putut face un om, de ce idee mareata am auzit, de ce emotie a trecut prin noi e bine sa fii traznit ... te scoate putin din ale tale ... este un moment pe care ai vrea sa il pastrezi intr-un sertaras secret actionabil cu cheia dar nu toate momentele se lasa pastrate astfel pe unele simtim nevoia sa le imortalizam intr-o fotografie dar de ce, ori de cate ori mergem intr-un loc nou sau revedem pe cineva drag nu putem sa nu ne facem poze?  poate pentru ca ne dorim sa prelungim ce avem in noi in acel moment unii vor palmares si isi incropesc colectii masive de momente disparate in timp indiferent de scop, nu tinem minte oamenii pent...

-Si ? -Si ce? -Cum e? -Ce sa fie? -Totul. -La fel. -Ma pui pe fuga … din nou. Ti-e frica de mine degeaba. Dar te las. Mai zi-mi. -Esti aroganta si ai senzatia ca fara tine nu se poate. N-ai pic de decenta cand e vorba de a menaja omul de tristete. Dai cu barda, nebuno, dai cu barda in moalele capului. Si ma intrebi cum e? -Ai prefera sa te invalui in mangaieri de pene? -Nu vreau pene si puf, dar mai lasa-ma cu fricile, cu angoasele, cu frustrarile, cu toate cele cu care nu se poate lupta. Cum sa lupt cu intunericul cand el e doar absenta luminii? Cum sa ma bat corp la corp cu frica, cand ea nu exista? Ma faci sa cred ca am dusmani reali in care sa pot lovi cu nesat si sa vad cum ii lasa puterile cand colo ma trimiti sa ma lupt cu aerul. O lupta cu naluci nu va putea fi niciodata castigata si totusi m-ai mintit mereu si ma minti in continuare in timp ce ma arunci in ring cu niste unii de alta consistenta decat mine. Cica “descurca-te!”. -Daca vrei putem sa o lua...

sunt doua perspective care pot pune la incercare inceputurile - cum ar fi sa ne plictisim impreuna? - cum ar fi certurile intre noi? si daca nici unul din cele doua raspunsuri nu este de natura sa descurajeze ajung la perspectiva de analiza a sfarsitului - cum ar fi sa ramana fara mine? mergand inainte in tandem cu el si cu aceste trei raspunsuri imaginare satisfacatoare ajungi sa constati, in timp, ca nu vei trai niciodata raspunsul la primele doua, iar cel de-al treilea va capata valente surpinzatoare cand subiectul vei fi tu. nu spun ca nu sunt bune filtrele, dar cred ca e bine ca gaurile sa fie suficient de mari incat sa lase sa treaca niste "impuritati".

ziua in care voi putea spune cine sunt va fi o zi trista ce e viu trebuie sa evolueze continuu orice isi inceteaza cursul evolutiv incepe sa fie incadrabil intr-o fraza, intr-o eticheta ... devenind static.

am ajuns sa ne fie atat de frica de noi, de ei, de tot, incat sa reusim sa schimbam tendintele vestimentare ale emotiilor nu se mai poarta iubirea cum exista o ciclicitate in toate, inclusiv in stilul vestimentar, astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vina.

cum sa mai credem in casatorie, angajament, iubire, declaratii, cand asistam neputincios la redefinirea clipa de clipa a nestatorniciei noastre, cand labilitatea emotionala ne este norma si ne place, cand ne centrifugam egoismul asupra celor din jur sub masca atasamentului de tip "sa nu inchidem sentimentul in cusca" acest punct si de la capat va duce la extinctia a ceea ce eu consider a fi un camin: iubire, respect, independenta, asumare si autoasumare. capcana "hartiei fara* valoare" eliberata de oficiul starii civile este un capriciu filosofic cool. nadajduiesc sa nu fie tardiva trezirea din teribilismul acestei maturitati de carton post-modern. *pentru ca daca nu ar avea valoare, nu i-am acorda-o toti atat de invederat, nu? :) 

putem controla lucrurile pe care le facem constient ? .

indiferent de gradul nostru de spiritualitate si de non-pragmatism si indiferent de cat de mult credem ca lasam ceva in urma noastra, un lucru e sigur: toti avem un numar de inregistrare. oamenii, pentru a dramui oameni si numere mari, au nevoie de tabele si coduri unice natura cred ca se amuza: "bietii de ei, au nevoie de recensaminte si codificari de cate 12 cifre ca sa afle unde s-a ajuns ... cand se pot uita, pur si simplu, in jur"

este atat de ... ingrat momentul in care simti ca trebuie sa porti o batalie pe care nu o poti castiga! pur si simplu stii ca te duci in arena pentru a ti-o lua la modul cel mai sportiv te simti neputincios cu atat mai mult cu cat ai la dispozitie timpul necesar pentru a-ti crea o strategie dar ce faci cu strategia cand esti invitat la o expunere publica a limitelor tale? stii ca nu te va dobori complet lupta si ca vei gasi resorturile prin care sa rezisti, asa ca de abia astepti sa vezi ce vei fi invatat din aceasta confruntare la care esti invitat fara sa apuci sa spui ca ai deja alte planuri. si chiar daca incerci sa refuzi azi, maine..., invitatia ramane valabila pana cand se transforma din ce parea liber arbitru in destin si fata in fata cu acest scenariu: - optimistul curios stie ca universul va veni cu o echilibrare ulterioara victorioasa - pesimistul pierde in gand si urmatoarele zeci de batalii ... pentru ca extrapoleaza prapastios orice i se intampla ...

muzica iti deschide o lume mult mai vasta decat cea imediata... iti deschide toate mintile este minunat sa faci alpinism pe culmile imaginatiei asa ca nu mai fiti asa sensibili cand cate un om de bine va arunca un "baga-ti mintile in cap!" ce vrea sa spuna este "da muzica din tine mai tare!" va vrea binele, multumiti-i!

desi e la moda "altfel"-ul de la o zi la alta, exista si rutina de bun augur stiati? iata un exemplu: "zambeste azi, poti plange maine".

si cum se mai complica oamenii doar pentru a avea ce povesti nepotilor, prietenilor sau cunostintelor corporatiste! este genul de complicaciune goala de continut, este forma fara fond, este sentimentul fara simt. ei nu se complica din convingere, ci pentru a da bine pe sticla si iti dai cel mai bine seama de asta acum, cand peste tot se povesteste despre cat de importanta si profunda este simplitatea, iar ei, pentru a ramane in trend, devin niste bieti simplisti plicticosi. am facut si gandit cele mai frumoase lucruri si cele mai mari...nebunii la adapostul simplitatii. nevoia e simpla si sincera, emotia pura, privirea individuala fara pacla societatii, o atingere, un vers gandit inopinat, un fredonat de cantec in mijlocul multimii ... ce poate fi mai sincer decat muzica pe care o purtam in noi? simplismul e conformare la norma. este simplitatea prost inteleasa si dezbararea fara ghid de complicatul in care te imbraci, de plictiseala sau lipsa de imaginatie, in sezo...

of...mor cand simt ca izul parfumului altcuiva se imprima in tesatura hainelor mele, mai ales daca sunt note care nu se muleaza pe personalitatea mea ma dau cu parfum dar il pastrez la un nivel greu perceptibil ... asa, ca pentru mine ... pun mare pret pe delicatete, subtilitate, discretie. si in aceasta familiaritate vine cate un tavalug strain care te estompeaza si ti se insinueaza in ganduri si senzatii olfactive... deranjant! aproape incep sa cred ca traiesc in pielea altui personaj si simt nevoia sa intru in masina de spalat cu tot cu haine pentru a-mi centrifuga influentele impuse fara drept de apel of, de ce trebuie ca oamenii sa lase urme pe unde trec, desi nu fac nimic consistent? de ce simt nevoia de a-si lasa amprenta in mod arogant? si de ce nu le ajunge viata lor si simt sa intre in spatiul vital al altora?

Ma intreb care dintre noi, cum, de ce, cand, si cel mai important, ce ar face prima data daca aerul ar prinde culoare. asa, sa ne testeze putin reactiile

el: ce oras nenorocit bucurestiul asta. Murdar, multi oameni cu si mai multe masini eu: pai puteti sa va mutati in alt oras el: am incercat. Nu merge. E ca tigara spurcata care iti face rau dar nu poti sa n-o aprinzi eu: de fumat te poti lasa el: lasa-te dumneata, domnisoara, daca zici ca e asa usor eu: m-am lasat el: atunci ce cautati in bucuresti? cat imi place gluma devenita serios! sau situatiile si oamenii care ma incuie! imi dau de gandit. si ma ajuta sa zabovesc pe ce lasasem in penumbra. deci ma ajuta sa descopar.

am siiinguratate, luati va rog c-o dau ieftin - pe un zambet sagalnic si o senzatie de deja-vu, hai c-o dau pe doua-trei iesiri cu bicla, pana ne dam seama ca nu ne potrivim sau pe un weekend in vama; ia uitati ce singuratate mare si voinica am, ca un ficat de alcoolic, ia uite cum se zbate cand o atingi de alt suflet hai ca e vie, hai ca stie sa scrie daca-i dai creion si hartie poftiti la singuraaaaaatateee, stie sa coboare la fel de bine pe ambele parti ale patului, uda florile, gateste, repara clantele tricoteaza unu' pe fata, unu' pe dos la sperante haideti la singurataaaate, va rog luati ca e ultima doar pe asta o mai am, sa plec si io acasa. preluare integrala ivcelnaiv

cei mai abitiri calai sunt cei care te omoara incet ... cu sabii neascutite.

Intr-un sistem se sta pana la limita la care simti ca tu, element al sistemului, nu poti inainta decat acceptand sa te lasi corupt.  Gresit! “Fac in ciuda vointei mele’ fix la corupere intra :). Bine, poti sta si mai mult ... dar  - fie in momentele de sinceritate cu tine argumentul care te va ajuta sa te intelegi va fi unul din cele doua: instinctul de conservare sau instinctul de supravietuire. ca nd de fapt adevarul sta in comoditate. - fie faci orice sa nu ajungi singur cu gandurile tale.

nu este cel mai simplu lucru din lume sa fii pregatit...si sa transmiti acest lucru dar cand incepi sa imbratisezi destinul lui "de acum pot" ... cata bucurie tematoare in a crede in asta, si cata desfatare sa constati ca, intr-adevar, de acum poti...

uneori viata te incarca atat de tare ... pentru ca ai invatat-o ca poti duce, incat tot ce poti sa faci este sa ... imparti cate un zambet celor care iti sunt dragi. dar nu, nu ma refer la acea atitudine reconstructiva, tamaduitoare prin care zambesti pentru ca nu ai altceva de facut sau pentru a cauta alinare.... Nu, aceea este slabiciune deghizata in putere... eu vorbesc de acele momente in care zambetul este reactia fireasca a incarcarii ... stand, dintr-o data devii constient de tine si te surprinzi surazand. Aceea este seninatatea perspectivei ...   pe masura ce oferi simti ca ... primesti.  zambind altora, iti zambesti, de fapt, tie. 

ah...sa stai la un vin ... bun ... sa iti dai cu parerea despre viata ... sa ti se excplice de ce te inseli si ca nu e chiar asa ... sa iti dai seama ca nu ai trait tot pe lumea asta si ca mereu mai e ceva nou de invatat ... si sa simti cum, odata cu vinul care separa pe nesimtite ceea ce e important de ceea ce pare a fi, lucrurile ti se arata intr-o cu totul alta lumina. daca a doua zi te surprinzi cu zambetul pe buze ... ai facut o treaba buna. daca te doare capul ... te-ai lacomit, iar nesatulului, ca si nemultumitului, i se ia darul.

i-as aparea in usa. s-ar bloca iar eu as simti ca pun presiune dar as face ce simt ... being smart about it : nu m-as grabi, dar nici nu as pierde vremea pana universul s-ar decide ca ii poate creste aripi sau ca ... i s-ar putea alinia planetele ... ori i se aliniaza cand mi se aliniaza mie, ori ne luam ...adio

"devenim asemenea celor cu care ne bem cafeaua" fie ca ... in bucatarie, in sufragerie, in baie ...

Deci Facebook e chiar interesant cateodata…in functie de cat de des vorbesti pe chat cu cate cineva, primesti propuneri de a-i invita pe top 3 “frecventi” din lista ta de chat la diversele evenimente la care tu te gandesti sa participi. Si invitatia e ceva de genul “invita si pe… “. Cand vezi asocierea negru pe alb a locurilor in care vrei sa mergi cu a posibililor insotitori poti reactiona in doua feluri: -“Da, cum ar fi?,  poate vine :) ” -“No way!” Pentru prima categorie, se justifica o eventuala continuare a ‘incalzirii’ chat-ului zi de zi . Pentru a doua categorie, insa, ti se transmite cu subiect si predicat ca porti (des) conversatii conjuncturale. Concluziile se trag individual :). 

femeile care stiu ce vor intimideaza tot ce e rar scoate din zona de confort macar pe motiv de "nou"

dupa ce te face om te sfasie fara ea nu vei sti niciodata cine esti cu ea vei sti cine ai fi putut fi

par acelasi lucru simtirea un ceva inteligibil, articulabil, pasibil de a fi pus in cuvinte, o senzatie exprimabila se vede pe chip se poate transmite prin cuvinte se poate explica (chiar fara a fi nevoie sa se inteleaga) trairea o experienta eminamente personala nu se poate pune pe hartie se poate intelege de catre cel ce o are nu se poate explica altuia se poate vedea pe chipul celui ce o are de cei care la randul lor au avut-o; pentru ceilalti nu reprezinta decat o alta mimica.  dar sunt doua lucruri diferite Studiu de caz transmiti cuiva ce simti si iti raspunde ca iti intelege trairile. Hm :) Detaliile si nuantele determina compozitia, intregul, pentru ca numai prin alaturarea lor ajungi la o lucrare, la o experienta, la o concluzie, la o viata de om. Sa traim corect, zic, si sa spunem lucrurilor pe nume: chiar daca pare nesemnificativ, nu poti jigni o traire detronand-o la rangul de simt - altfel, desconsideri ce ti se intampla.

sunt atatia oameni care umbla liberi in loc sa fie tintuiti in camasi de forta dar nu, ei circula, traverseaza strazile si priviri, contorsioneaza senzatii, ating suflete si trupuri pe care le fac sa pulseze nebun, iar in final lasa urme cu potential de cicatrizare nu mai devreme de termen lung. in loc sa avem un ospiciu al tiranilor emotionali avem spitale neuro cu minti si suflete inspre care, noi, astia de "afara", privim cu aroganta si superficialitate ... ii consideram slabi, fara sa stim ca ai lor ucigasi inca umbla liberi in vecinatatea noastra. de fapt ei, "invinsii", sunt la adapost acum ... ramane doar sa gaseasca resorturile pentru a-si activa imunitatea noi, insa ... care ne credem intregi, ramanem expusi celor care umbla liberi si inarmati este jocul pervers in care incarceram victimele si le incapacitam in camasi de forta, dezactivandu-le astfel imunitatea pe care si-ar dori sa si-o exprime pentru a rezista, si in acelasi timp facem culoar c...

te apreciez pentru toate prin care mi te-ai aratat si inteleg ceea ce faci inteleg inclusiv faptul ca obligi un scenariu de film in care lucrurile nu ies ... se completeaza pe moment, sa intrepatrund printr-o magie perfecta, se bucura si creeaza, dar nu ies ... lucrurile care ies ti se par banale, mai putin artistice? fortezi nereusita pentru a nu te plictisi cand revezi filmul? inteleg insa nu stiu daca as proceda la fel deci, un motiv suficient de bun pentru a ne lua, fiecare dintre noi, trairile in custodie si a face din ele filmul potrivit firilor noastre noi ne scriem cele mai frumoase file de poveste, chiar si cand ne amagim totul este o alegere  

nu, nu faci asta! ai tratat comun ceva foarte special pentru ea ... sau cel putin asta s-a inteles din respingerea brusca. ai actionat de unul singur fara sa o ajuti subtil sa inteleaga decat dupa ce era deja tardiv. fugisei deja. nu esti pregatit? mai sunt filtre pe care vrei sa le parcurga? simti tentatia de a te lasa dominat sau mirosi teama de a nu putea sa fii tu in control? sau poate pur si simplu nu esti convins... fa ce simti ca este mai bine pentru tine, dar ramai elegant in fata oamenilor care se deschid sincer si care se arata cu mai putine dubii...decat tine. om fiind, deci nu ascet sau iluminat buddhist, crede ca binele tau poate avea elemente comune cu binele ei. si pentru ea bucuria e completa numai cand poate sa se bucure, sa bucure si sa transmita bucurie dragoste nu iubire, ci dragoste cuvant mare? galopant de mare in atat de putin timp? posibil daca e, e, daca nu e, nu e ... la asta se reduce existenta. dar daca lucrurile nu ies asa cum si-ar dori,...

Suntem volatili. Toti, fara exceptie. Ma refer la oameni. Noi, cei care traim intre noi, cu noi, fara noi si alaturi de noi. Animalele stiu ce vor. Si daca nu stiu, ii ajuta programarea genetica sa afle. Oamenii cauta neincetat, si cand cred ca gasesc afla ca de fapt s-au uitat in directia gresita si isi aloca resursele spre noi carari de batatorit pentru ca dupa cativa ani sa treaca printr-un reboot si sa-si reia cautarile. La viata in doi se ajunge de la brusc la treptat … este irelevant in cat timp ajungi la optim. Daca o faci rapid stii ce vrei, daca ai nevoie de timp esti nehotarat ... inca. Important este ca sufletul sa incline natural spre duet. Si un lucru este foarte important: viata in doi nu este decat pentru cei care stiu cum sa fie singuri dar aleg, lucid si responsabil, sa nu mai fie. Esti suav. Suav si superfluu. Orice iti aduce atingere iti influenteaza imprejurul expansiv si de nedefinit. Vrei sa simti ca lumea e a ta si ca tu esti o parte a in...

Nu poti sa mergi inspre o persoana pentru a gasi fericirea ... ci doar daca simti ca ai gasit-o deja. altfel o incurci si tie iti faci un deserviciu

am observat ca dupa ce plangem avem privirea mai senina...mai deschisa...mai limpede. vedem totul altfel sa-ti faci putini prieteni.  din tine nu iesi * *Omar Khayyam

mi-am trecut in calendar sa imi fac drum pe la Academie sa solicit eliminarea din DEX a cuvantului "normalitate"...a devenit prea relativ si paleta de sensuri putin prea vasta pentru a ramane un cuvant definibil

administrarea dozelor zilnice de indiferenta calculata devine din ce in ce mai anevoioasa si pretul injectiilor a crescut nu pentru ca sunt la mare cautare ci pentru ca s-au inchis majoritatea liniilor de productie din tara oamenii au inceput sa metabolizeze uratul din comoditate ... este mai usor sa te supui decat sa te opui partea proasta este ca nu se mai elibereaza nici pe baza de reteta...asa incat, degeaba faci pe cate un doctor sa iti inteleaga nevoia de a te trata cu frumos ... nu il mai baga astia la raft pentru ca ajunge sa expire. degeaba am eu bani si disponibilitate puse deoparte, daca nu am ce cumpara cu ele. voi incerca sa imi obisnuiesc corpul sa respinga chimicalele ... chiar daca ajung la greva foamei am ajuns in stadiul - noi, cetateni compatrioti de secol XXI - in care este mai sanatos sa mancam de pe jos de pe josul comunitatii, de la oamenii simpli, needucati, necomplicati, nemincinosi, nenimiciti de standarde moderne e o hrana mai bio decat bio-u...

mi-e greu spre imposibil sa neutralizez rautatea din juru-mi. sa o MAI neutralizez, mai bine spus sunt multi, tare multi cu o inventica bine pusa la punct pe tipologia calului troian : gratuitatile sunt purtatoarele celor mai mari costuri! mutanti cu noi munitii si faptul ca trebuie sa ma apar a.i. eu raman eu, ma consuma destul ... prea mult, in ritmul unei lumanari care a inceput sa arda la ambele capete. .... daramite sa va tin piept sa risc propria-mi extinctie? nu, nu meritati atata efort. sa va fie de bine, animale de oameni! sa va fie de bine pentru satisfactia resimtita pana acum ... pentru ca ma retrag din a mai incerca. eu, si cine mai crede alaturi de mine ca nici macar nu meritati o lupta dreapta. nu va meritati decat pe voi insiva ... iar voi insiva, fara oponenti, nu veti mai avea ce sa distrugeti sistematic. raul nu exista decat in relatie cu binele...

ca pana la urma nu-mi plac foarte tare cei care afirma ca au idoli, mentori sau ca se simt motivati de liderul cutare pe care l-ar urma legat la ochi si ca ideal este sa ramai in stare si in deplinatatea facultatilor de ins astfel incat sa alegi ce este bun din toti cei care iti taie calea nici unul nu este de ignorat imi place sa nu fiu nevoita sa aleg de cine sa imi placa, in cine sa am incredere, pe cine sa respect, cu cine sa petrec timpul dezbatand aprins prezentul, cui sa-i fac cu ochiul ghidus. ce nu vine de la sine, ce cauta colturi intunecate pentru a se ascunde e corupt.

nu stiu cum se face dar de cele mai multe ori daca nu mereu situatiile celorlalti pe baza carora le dai sfaturi sunt cu totul altfel cand ti se intampla tie desi sunt fix la fel daca ti-ai schimba chipul intr-un prieten, ai sti exact ce este cel mai bun lucru pentru tine   dar pentru ca iti pastrezi chipul tau nu poti sti decat ce iti doresti tu faci mereu exceptie de la propriile sfaturi generale

te iubesc!

for love, press two hundred and ten

denota slabiciune. denota slabiciune! denota slabiciune? cred ca da...inseamna ca iti pasa si a-ti pasa este o slabiciune in lumea mutantilor emotionali si cred ca da si pentru ca dincolo de a fi o reactie biologica, este o slabiciune reala a propriului ecosistem, un semn al preaplinului pe care restul corpului nu a fost capabil sa il metabolizeze corepunzator si a apelat la supapa aceasta pentru eliberare. e ok sa plangi ... dincolo de ratiuni practice, poate e primul impuls al celui care inceteaza a mai incerca sa inteleaga si pur si simplu absoarbe schimbari si elimina concluzii. ca un tub care preia aluviuni. nu intervine asupra celor ce se intampla si pur si simplu le traieste.

"Am gasit inca un om de care ma pot desparti. Caci un om plin, bogat, valabil, e unul caruia printr-un cuvant ii poti spune nespus de mult. Va strangeti mana, va uitati unul in ochii altuia si s-a intamplat ceva. E un pact intre voi: "acum ne putem desparti". Caci orice v-ar desparti de acum inainte, sunteti doi oameni care s-au intalnit. Asta e esentialul: sa te intalnesti cu celalalt. Finalul - care trebuie sa insemne intotdeauna o reluare a tuturor temelor - devine acum posibil. Oamenii acestia, langa care stai ceasuri intregi si care stau ceasuri intregi langa tine, spre a nu obtine nimic nici unii nici altii, sunt asa de anosti incat nici macar nu te poti desparti de ei". Constantin Noica, Jurnal Filozofic.

Mi-e dor de tine Și nu-mi ajung celelalte Uite că un surogat Pentru puritate Nu s-a găsit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e înlăuntrul meu de tine Mi-e nu știu cum, Mi-e nu știu ce, Mi-e dor de tine ca de acasă. Îmi pasă! Adrian Paunescu

a nu te lasa infestat de mediul inconjurator nu inseamna a ramane detasat sau indiferent.. inseamna a consuma extrem de multa energie pentru a reusi sa ridici bariera prin care nu trec virusii si a pastra tot ce mai este colorat si viu in tine. Iar zidurile care trebuie sa se ridice sunt de tip geam reflectorizant ... din interior vezi ce se intampla (ramai in contact cu viata, dar refuzi sa participi la ea), dar din afara nu se vede inauntru (nu lasi sa se aiba acces la tine). Cei care ridica, din greseala, din graba sau din neputinta, ziduri dublu reflectorizante ajung indiferenti. Niciodata detasati. Sunt suspendati undeva intre viata si ... viata. Iar cei care nu ridica aceste ziduri .. din iubire de oameni sau din speranta ca "nu toti sunt la fel" pot cadea  prada usor .. pentru ca, nu-i asa, nu este combinatie mai periculoasa decat prostia insotita de rautate. Iar ei ... cei care aleg deschiderea chiar si in fata acestui pericol uman ... aleg Viata. Nu poti amorti emot...

De fiecare data cand calatoresc cu trenul si traversez muntii, vazandu-l serpuind printre serpentine, imi inchipui ca merg in spatele unui sarpe imens, gratios si foarte atent la curbe. Ba mai mult decat atat, pentru ca si eu sunt foarte atenta la cum se muleaza pe forma drumului, ma cred o parte componenta a sarpelui ... Aproape un organ. Iar pentru igiena imaginatiei, aleg sa ii fiu inima. Ca inima am patru camere semidecomandate cu care trebuie sa functionez. Era bun un hol ... facea tranzitia la exterior mai usor, dar pana la urma reusesc sa ma descurc eu cumva. Intru direct in sufragerie, si ce daca? Chestie de ospitalitate pana la urma...ce sens ar avea holul? Daca vrei sa chemi omul in casa, il inviti direct in camera mare si ii dai prajituri, nu?  Doar n-o sa-l tii pe hol! Asa...si inima fiind ... Cu musculatura bine antrenata pentru a nu uita ca am patru camere - stiti ca sunt niste unii care isi cumpara cate un apartament de cinci camere dar ei stau in ...

de ce alegem cateodata sa mocnim in starea de fapt in detrimentul lui a trai ? a ajuns viata sa fie "raul cel mai mic"?

Oare daca decid sa nu mai fac cunostinta decat cu cine ma intreaba "a cui esti?"  mai am vreo sansa sa cunosc vreun om nou in viata asta?

era un banc despre un betiv care iesise noaptea din bar si incepuse sa se plimbe printr-un parc. la un moment dat, mergand bezmetic, se opreste langa un stalp de curent electric..se sperie, apoi sovaielnic pune mana in stanga .... zid ... pune mana in dreapta ... zid... sta ce sta, ia stalpul in brate ... zid ... si concluzioneaza speriat si usor trist: "m-au zidit!" E obositor sa te lovesti de ziduri ziua si sa vorbesti cu peretii noaptea .. te simti ca intr-un banc prost.

daca m-as intreba serios as raspunde "da, am iubit". Si m-as crede pe cuvant, doar am fost de fata. Daca, insa, as crede omniprezent-enervantul " nu poti iubi pe altul daca nu te iubesti intai pe tine" as tinde sa ma contrazic. Dar cum sa ma contrazic din moment ce stiu ? Si daca nu am iubit, ce am facut? as vrea sa contrapun exemplul personal celor multi care sustin ca doar indreptandu-te intai spre tine faci loc pentru privirea inspre celalalt. Iar exemplul personal spune asa: daca cineva a reusit (fara a incerca!) sa ma faca sa simt respect de ce sa astept pana il ajung din urma? Ce vina are el ca eu inca nu ma inteleg pe mine? Si de ce totul e conditionat de tot? Stiu ca oriunde ne uitam avem cauza si efect... dar uneori ar fi util sa ne uitam si atat. In prezent. Cauza si efectul sunt elemente definibile NUMAI odata cu trecerea timpului. admit ca nu pot fi toti nebuni si eu singura care intelege, asa ca intreb: daca nu am iubit, atunci ce am facut? si c...

lost and found

cand, pentru a te proteja si a putea merge mai departe, inchizi ochii la ce se intampla in afara usii casei tale ... devii complice? antifragilitate individuala sau constiinta sociala? 

oricum ar trece, bine, rau, fructuos, aiurea, frumos, nicicum ... trece nemilos indiferent de cum ni-l petrecem sau de cum ne petrece el pe noi fara mila ramane atata vreme cat am fost inzestrati cu posibilitatea de a avea perceptii ... si cu imposibilitatea de a le controla ... mereu timpul petrecut frumos va trece mai repede decat cel ocupat cu nimic pentru ca asa vom percepe noi lucrurile sa ne intelegem: el trece la fel de fiecare data adica fara mila.  ah, si mai e ceva: faptul ca exprimam trecerea timpului intr-un fel sau altul este o consolare...in realitate marcam trecerea NOASTRA prin timp...

Mi se pare … simptomatic cum lumea de toate felurile vorbeste despre lumea de toate felurile cu “calitatea nu mai este apreciata”. Banalii vorbesc despre interesanti, creativii despre etceteristi, cei cu bani despre saraci si cei modesti despre fitosi. Si cel mai important, spun ACELASI LUCRU unii despre ceilalti. Indiferent de opticile individuale, numitorul comun al tuturor parerilor este ca lipseste esenta, fondul formei, calitatea. Oare s-au prins toti, e doar un comportament mimetic sau ne place sa ne auzim pe noi spunand cu voce tare un adevar “greu” care da bine in fata unui public spectator care aproba pavlovian? Eu zic despre tine ca esti de doi lei, tu zici despre mine ca sunt de doi lei … si ping pong-ul asta cu un mesaj identic face continutul lui sa devina inutil. Adevarul ramane, dar mesajul se transforma in degeaba, se pierde prin culise. Ideal este ca cel care e de doi lei sa nu inteleaga mesajul care il considera de doi lei. Doar asa sunt sanse sa se ...

atata timp cat iti bate inima ... cat ai puls, traiesti este irelevant daca, neuronal, te-ai lansat pe orbita scoti aburi pe nari si gura, esti viu

mi-a crapat calculatorul ... daca mai reactioneaza la safe mode e o minune de aproape o saptamana l-am arhivat la "caz clinic" si urma sa programez o depanare azi ... s-a deschis. normal. uneori ma obosesc deviatiile, alteori ma plictisesc tiparele dar si uneori, si alteori m-a iritat sa se joace universul cu hachitele mele

discutiile despre nimic intre prieteni nimic mai real

in partea stanga stau labartate o sumedenie de paste de dinti, toate continand un element-vedeta: fluor si un ambalaj care descrie destul de generos efectele benefice ale acestuia. de zeci de ani stomatologii primesc bani grei pe advertorialele in care promoveaza plusurile pe care fluorul le aduce dintilor odata cu fiecare periaj pentru ca vocea "expertilor" si autoritatilor in domeniu se constituie mereu in argumente puternice, aceste reclame frecvente au generat un public masiv educat sa consume elementul promovat deci  cu o productie de masa, producatorii au fortat pretul unei astfel de paste de dinti la un nivel rezonabil (luand ca termen de comparatie, atentie!, grupa produselor de masa - adica sunt ok la pret in raport cu ele insele :) ) in partea dreapta sta o mai nou intrata pe piata categorie de pasta de dinti care, cu mandrie, promoveaza lipsa fluorului si enumera principiile active ale celorlalte componente naturale. de foarte putin timp a inceput o ...

exista zile in care simt ca cel mai bun lucru pe care pot si vreau sa il fac este sa respect pe cine cred eu ca merita este o (in)actiune care ma incarca, ma multumeste si simt ca ma rasplateste nu stiu pentru ce ... ... poate pentru ca am ginit meritoriul sau pentru ca am simtit ca se cere provocat

deseori oamenii sunt sceptici nu pentru ca li s-a inselat increderea ci pentru ca se stiu pe ei...

Ce inseamna o aniversare? Ocazia unei perspective noi asupra viitorului sau mai degraba a uneia obiective asupra trecutului? Ambele? Ori poate sarbatorirea unui moment istoric de tipul "ziua X a lunii Y"? De ce ne sarbatorim anii intregi? De ce nu ne plac fractiile ... chiar si cele duse la absurd pana la clipa? limita de la infinit la infinitezimal ... 

o intrebare pe care am adresat-o mai multor persoane pe care imi place sa le pretuiesc paleta raspunsurilor primite porneste de la baza nativa a comportamentului uman (egoism) si merge pana la frumusetea specifica lui (dorinta de a visa). intamplarea a facut ca in cartea pe care o citesc sa se abordeze aceeasi tema tocmai acum: "mintea poate fi un minunat instrument de autoamagire, ea nefiind proiectata sa opereze cu complexitatea si cu incertitudinile neliniare; cu cat avem mai multa informatie, cu atat avem mai multe deziluzii". ce cred eu este ca amagirea presupune un univers inexistent, autopromis, riscant, pe care nu il atingi niciodata (nu poti spera la ceva ce simti deja) si care te ajuta sa (speri ca) traiesti inalt, indiferent de urmari. e singurul lux inconstient pe care si-l permit majoritatea, chiar si pesimistii cronici. gradul de nocivitate se dovedeste in timp in functie de rata de succes a propriilor vise amagirea are conotatii ...

exista cei care traiesc azi, alaturi si in numele istoriei de ieri si alaltaieri, alaturi si in numele parintilor, bunicilor, a vietii la sat, a copilariilor fericite, a pornirilor strengaresti care bat cea mai frumoasa imaginatie, a mandriei de Romania, a sufletului de dac, a simbolurilor de iubire, casatorie sau inmormantare crestineasca si a dorintei de solidaritate de neam de tipul "ba putem!". sunt cei asemenea unui ceas cu pendul sau a unui televizor cu tub catodic - depind de coloana vertebrala pentru a functiona. exista si cei care traiesc azi si atat; fara istorie, fara ancore, fara afecte romanesti dar cu porniri zis-europene, cu copilarii dezvoltate online, fara repere, cu interese profund personale si cu strategii nevizionare ce intaresc formele fara fond, fara stralucire in ochi, cu dorinta de independenta dar in chingi autointretinute fata de confirmarea celor pe care ii dezaproba arogant, cu incredere in celibat si "trebuie sa ne schimbam ment...