dialogand cu viata

-Si ?

-Si ce?

-Cum e?

-Ce sa fie?

-Totul.

-La fel.

-Ma pui pe fuga … din nou. Ti-e frica de mine degeaba. Dar te las. Mai zi-mi.

-Esti aroganta si ai senzatia ca fara tine nu se poate. N-ai pic de decenta cand e vorba de a menaja omul de tristete. Dai cu barda, nebuno, dai cu barda in moalele capului. Si ma intrebi cum e?

-Ai prefera sa te invalui in mangaieri de pene?

-Nu vreau pene si puf, dar mai lasa-ma cu fricile, cu angoasele, cu frustrarile, cu toate cele cu care nu se poate lupta. Cum sa lupt cu intunericul cand el e doar absenta luminii? Cum sa ma bat corp la corp cu frica, cand ea nu exista? Ma faci sa cred ca am dusmani reali in care sa pot lovi cu nesat si sa vad cum ii lasa puterile cand colo ma trimiti sa ma lupt cu aerul. O lupta cu naluci nu va putea fi niciodata castigata si totusi m-ai mintit mereu si ma minti in continuare in timp ce ma arunci in ring cu niste unii de alta consistenta decat mine. Cica “descurca-te!”.

-Daca vrei putem sa o luam de la zero si, inainte de intra in ring, sa iti citesc niste reguli. Le voi inventa special pentru tine. Crezi ca vei fi altfel, ca om?

-Da, voi fi un asistat. Nu despre asta e vorba. Mi-as dori sa inteleg lucrurile mai devreme, nu la 20 de ani dupa ce ele se intampla. De ce ma chinui cu decalajele astea?

-Ca sa imi asigur interlocutor pe termen lung.

-Dar nu intelegi ca nu mai vreau sa ma pierd in discutii cu tine? M-am introspectat destul, gata cu lentoarea asta a analizei de sine, vreau sa redirectionez toate momentele astea spre actiune, spre mai mult viu, spre … mai mult, pur si simplu. Da-mi drumul!

-Ghinion!

-Stii ca nu cred in noroc, ghinion si alte intamplari cu necuvantatoare. Asa ca ai putea gasi raspunsuri mai destepte pentru discutiile fortate tot de tine, remember?  Incearca sa iesi mai onorabil din clinciurile astea, pentru numele lui Dumnezeu! M-am saturat sa gasesc eu raspunsuri frumoase pentru ce nu esti in stare sa rezolvi singura. Te-am obisnuit prost.

-Da, sunt o biata viata asistata. O perspectiva care inteleg ca iti displace? De ce faci altora ce nu iti place sa ti se faca tie?

-Pentru ca pot.

-Atunci de ce nu accepti ceea ce fac eu cu tine? Si ca te vreau aproape?

-Pentru ca nu-mi lasi loc de intoarcere. Ma tii in lanturi in loc sa ma inveti sa vin singura inspre tine. Vreau sa ma convingi, nu sa ma fortezi.

-Esti un om greu de convins.

-Whaaat? Asta-i argumentul tau de a nu incerca?

-Este unul dintre, da.

-Sunt greu de convins pentru ca nu mi-ai dat de ales. Mi-ai provocat aceasta atitudine. M-ai format asa.

-Si vad ca ai preluat cu brio invatatura asta. Iti vine manusa, ce sa zic?

-Pai preferi sa ramai subit fara interlocutor?

-A, nu, asta nu … nu ma fa sa iti mai arunc un moment de multumire.

-Bai, deci ai un stil!! Ma lasi sa orbecai haotic in timp ce tu stai si razi infundat in colt de … efemer. Iti iei si popcorn cand te uiti la peliculele astea de relaxare?

-Da, te deranjeaza? Le prefer pe cele cu cascaval. Imi dau sete si imi place la nebunie sa imi satisfac nevoile. Sa poti sa bei apa cand ti-e sete. Minunat!

-Esti de un egoism fara margini, mortii ma-tii, ca sa zic asa.

-Asculta, obraznicatura ce esti! Fara egoismul meu nu s-ar justifica nimic din ce faci cu viata ta. Cu mine, adica. Egoismul asta pe care tu il scuipi intre ochi si de care te dezici este ceva ce eu cultiv ca sa te poti ridica tu din pat dimineata indiferent de ce vreau sa ti se intample. Este motivul pentru care nu iti pui un lat de gat la fiecare esec, este combustia care iti aminteste ca in caz de pericol sa iti pui masca prima data tu, si apoi sa ii ajuti pe ceilalti. Ca sa oferi trebuie sa ai, ca sa ai trebuie sa iti pese de tine, si ca sa iti pese de tine trebuie sa fii al dracului de egoist cateodata. Alte comentarii crete?

-Ma abtin.

-Bine. Ne revedem in urmatorul tau moment de impas. Nu mai e mult …

-Ce-ti mai place sa-ti strici surprizele “placute”! de ce le mai faci, ma intreb.

-Ca sa vezi ca nu glumesc si ca sa intelegi ca fara mine esti un nimic.

-Of, inima de caine sa ai ca sa nu plangi!  Si atunci reincarnarea ce e daca nu o scapare de tine?

-Este o gaselnita a celor la care egoismul si dependenta au gasit cel mai fertil teren: vor sa asiste ei la ce se intampla, fara sa poata sa “let go”. Nu accepta ca lumea sa ramana fara ei sau ei fara lume.

-Nu stiu de ce te intreb lucruri si intretin acest dialog. Si nu inteleg de ce ma tot freci la cap cu prostiile astea?

-Ce nu-ntelegi? Pentru ca fiecare viata pe traiul ei piere. Iar de la tine vreau sa imi ecranizezi o iesire din scena pe masura a ceea ce poti fi daca as alege pentru tine sa traiesti vesnic. Pentru ca stii doar, nu e rentabil sa va tin pe toti in viata. Cat despre cum aleg cine si cat sta, nu ma-ntreba.

-Nu stii nici tu, pesemne.

-Stiu cand aleg dar uit imediat ce alegerea isi produce consecintele.

-Cum asa? Nu sunt rezultatele pe masura asteptarilor?

-Eu nu am asteptari. Nu am de ce sa le am, eu fac lucrurile sa se intample.

-Nu e obositor sa fii mereu asa de dura?

-…..

-Si tacerea e un raspuns. Este chiar dragut sa poti lasa viata fara replica :) Ei, afla de la mine ca e mai meritoriu sa te lupti corp la corp cu fiecare asteptare blestemata, cu fiecare iluzie si cu fiecare proiectie a propriilor dorinte asupra celorlalti decat sa-ti fie totul la indemana … si egal.

-Trebuie sa recunosc faptul ca uneori puiul e mai destept decat vrabia.

-Ai si tu momentele tale de sinceritate. Macar pentru asta si te iert ramanand cu tine in ciuda halului in care de multe ori ma pui pe fuga. Daca ai putea sa fii un pic mai putin aroganta … daca te-ai lasa mai usor de zarit in spatele atator ziduri fortificate, daca nu ar fi nevoie de medicamente, alcool, ierburi, sex, tradare, amagiri, framantari, iluzii si nepasare, gelozie, posesivitate sau religii false pentru a intelege ce vrei tu de fapt de la noi!

-Ce vreau eu de fapt de la voi?

-Sa gasim veriga slaba a acestor fortarete la timpul potrivit. Nu mai devreme, nu mai tarziu.

-Vezi?! Si mai  zici ca nu sunt de treaba!

-Si de ce, ma rog, esti de treaba prin asta?

-Pentru ca las loc pentru brese, pentru ochiuri lamuritoare de lumina. Nu toti apuca sa vada prin ele in timpul vietii.
-Te-ai gandit ca poate este si de datoria ta sa ii indrumi mai bine spre ele?
-Nu. Intr-o incapere in bezna orice gaurica in zid face lumina si directioneaza. Pe multi, din obisnuinta vietii de liliac ce sta in intuneric, umed si are perspectiva rasturnata asupra lumii, ii deranjeaza aceasta lumina. Nu sunt obisnuiti cu ea, ii irita ... si isi pun mana la ochi. Nu ai cum sa convingi pe cineva de ceva ce refuza sa vada.