cu semnul intrebarii

daca m-as intreba serios as raspunde "da, am iubit". Si m-as crede pe cuvant, doar am fost de fata. Daca, insa, as crede omniprezent-enervantul " nu poti iubi pe altul daca nu te iubesti intai pe tine" as tinde sa ma contrazic. Dar cum sa ma contrazic din moment ce stiu ? Si daca nu am iubit, ce am facut?

as vrea sa contrapun exemplul personal celor multi care sustin ca doar indreptandu-te intai spre tine faci loc pentru privirea inspre celalalt. Iar exemplul personal spune asa: daca cineva a reusit (fara a incerca!) sa ma faca sa simt respect de ce sa astept pana il ajung din urma? Ce vina are el ca eu inca nu ma inteleg pe mine? Si de ce totul e conditionat de tot? Stiu ca oriunde ne uitam avem cauza si efect... dar uneori ar fi util sa ne uitam si atat. In prezent. Cauza si efectul sunt elemente definibile NUMAI odata cu trecerea timpului.

admit ca nu pot fi toti nebuni si eu singura care intelege, asa ca intreb: daca nu am iubit, atunci ce am facut?

si conteaza?

Comments